photo

Asteptandu-l pe Mos Nicolae

2011-12-21T23:38:00.000+02:00

Timpul curge din trecut spre viitor doar pentru ca nu ne putem aminti viitorul.

Din fericire avem memoria timpului trecut.

E tarziu, mi-e somn

2011-09-23T22:57:00.000+03:00

As dormi si pe niste scari ...

Bucovina vazuta de sus

2011-09-09T21:06:00.001+03:00

„căci odată ce aţi gustat zborul, veţi păşi pe Pământ cu ochii la cer“ - Leonardo Da Vinci

Cu Aerodromul Vatra Dornei am mai pus un timelapse, acum cateva luni. Insa n-am spus nimic despre domnul Dan Cobuz, pilot, instructor de zbor si administratorul aerodromului Floreni-Vatra Dornei.
In drum spre Moldova ne-am oprit la poalele Ousorului. Acolo un inimos pilot pe numele sau Dan Cobuz, impreuna cu sotia sa, s-au apucat de treaba si au redeschis un aerodrom nefolosit de 20 de ani. Cu pasiune si multa munca au transformat o ruina intr-un loc primitor. Primitor si datorita inmii deschise cu care isi intampina oaspetii.

Desi era luna mai in pasul Tihuta ne-a intampinat zapada, dupa cum se vede si pe varful Ousorului din prima imagine. Insa domnul Dan ne-a pregatit o camera incalzita, chiar in tunul de control (cel din timelapse).

Imbracat cu echipament corespunzator Daniel a petrecut restul zilei in hangar, printre pasarile cu elice.

Dimineata am avut binecuvantarea soarelui si a unui zbor desupra Bucovinei.

Decolarea.

Satul Dealul Floreni vazut de sus.

Celor ce doresc un weekend la inaltime le recomand aerodromul Floreni-Vatra Dornei sau pensiunea Pasul Lupilor

Steve McCurry

2011-09-08T00:54:00.000+03:00

Inspiration exists, but it has to find you working. (Pablo Picasso)
Inspiratia exista, dar trebuie sa te gaseasca muncind. (Pablo Picasso)

Anul acesta a fost unul foarte slab pentru acest blog. Doar 6 articole am reusit sa public. Chiar ma intrebam ce m-ar putea face sa scriu din nou.
Iata ce a reusit sa ma faca: Azi am avut deosebitul noroc sa-l pot intalni, la Magnum Photos in Londra, pe Steve McCurry.
Sa va spun si de ce Steve este atat de important. El este universal recunoscut ca unul dintre cei mai apreciati fotografi. Este fotograful fetei afgane - Sharbat Gula. Pe deasupra are o biografie impresionanta.
Iar mai sus de toate este unul dintre cei doi idoli ai mei.

PS. Va recomand cu caldura linkurile din articol.

Planta magica

2011-06-01T23:34:00.000+03:00

Un nou experiment cu timelapse. Dupa cum spunea si Thomas Edison:

“I haven’t failed, I’ve just found lots of approaches that don’t work, and I am closer to the solution”

Desi e departe de ce-mi doresc sunt cu un pas mai aproape.

Aerodromul Vatra Dornei - Timelapse

2011-05-25T22:45:00.001+03:00

Azi incep o noua categorie: timelapse. Timelapse-ul este o tehnica cinematografica de a reda filmele la o viteza mai mare decat cea la care a fost inregistrat. Astfel se pot pune in evidenta fenomene mai greu sesizabile cu ochiul liber.
Mai jos este un timelapse cu turnul de control al Aerodromului Vatra Dornei - Dealul Floreni.

(Click pe YouTUBE in coltul dreapta jos pentru a-l vedea la calitate mai buna)

PS Va rog fiti ingaduitori cu acest experiment.

Am iesit din recesiune: kk maka

2011-04-02T01:09:00.001+03:00

"Nu tot ceea ce se numara conteaza
Si nu tot ceea ce conteaza se numara" - Albert Einstein

Numai tara tuturor posibilitatilor, România, putea sa iasa din recesiune de 1 Aprilie. Asa cum am aflat de la conducatorii nostri. Tehnic inseamna ca in ultimele doua trimestre nu am avut cadere economica, calculand ajustat sezonier.

Singura sansa a Romaniei poate fi sa-l ascultam pe Jacques-Yves Cousteau care in anii '80 amintea ca tintirea PIB-ului inseamna incurajarea consumului chiar daca aceasta inseamna epuizarea resurselor naturale. Pentru generatiile viitoare aceasta duce la scaderea calitatii vietii - sau chiar lipsa vietii. Adevarata masura a prosperitatii ar trebui sa se bazeze pe o intelegere mai larga a fericirii, dupa cum spunea marele explorator.
In 1972 proaspatul rege al Buthan-ului a ales ca poporul lui sa nu duca lupta pentru un PIB mai mare ci pentru o viata mai fericita. In urmatorii 36 de ani cat a domnit regele King Jigme Singye Wangchuck nu a masurat PIB-ul ci FIB-ul (Fericirea Interna Bruta). In 2006 a renuntat la tron si a transformat tara intr-o democratie, pentru a creste fericirea supusilor sai.
Inchei cu un alt citat si doua fotografii:

"PIB-ul masoara tot, inafara de lucrurile pentru care merita sa traiesti" - Robert Keneddy

Imprejurimile Clujului: Vladeasa

2011-03-31T11:05:00.000+03:00

La 80 de kilometrii de Cluj-Napoca este Sacuieu, sat risipit pe munte. De aici intr-o ora se poate ajunge la cabana Vlădeasa unde ceaiul costă doar un leu.
După un ceai cald am pus aparatul foto în rucsac supărat că l-am cărat cu mine și am văzut doar ceață. Dar la ieșirea din cabană am avut o mare surpriză: câteva minute în care vântul a învins norii.
Dacă nu s-ar fi întors ceața putem urca și pe vârful Vlădeasa, al doilea ca înălțime din Apuseni.

Cum folosim blogul 101

2011-02-02T09:10:00.000+02:00

Azi voi scrie un mic manual pentru cei mai puțin știuți în ale blogului. Exemplele vor fi legate de acest blog dar vor putea fi folosite la multe alte bloguri.

1. Cum știm când apare ceva nou?

-RSS: a fost creat special pentru aceasta. Da click pe iconița portocalie din stânga sus (vezi poza de mai jos). Folosind Google Reader, Microsoft Outlook sau chiar browserul te vei afla când apare ceva nou.

Iconița RSS

- Nu-ți place RSS? Dacă ai cont Google/Gmail da click pe butonul Urmariti din dreptul pozelor cu abonați (stânga-jos, sub textul roșu).
- Nu-ți place RSS și nu ai cont Google? Te uiți la statusul meu de pe Yahoo Messenger :-)

2. Cum caut ceva pe blog?

- Folosind căsuța de căutare din stânga.

- Folosind cuvintele cheie (TAG-urile) scrise cu roșu din stânga. Cu cât cuvântul e scris mai mare și culoarea este mai aprinsă cu atât vei găsi mai multe rezultate.

- Tot în stânga dar cu albastru este și arhiva organizată pe ani și luni în care poți găsi ce te interesează.

3. Ai întrebări? Întreabă prin comentarii și îți voi răspunde.

Imprejurimile Clujului: Scarita-Belioara

2011-01-16T22:57:00.002+02:00

La aproximativ 80km de Cluj și 1300m altitudine se află rezervația geo-botanica Scărița-Belioara. Inițiativa constituirii rezervației a avut-o Alexandru Borza, cel ce a întemeiat Gradina Botanica din Cluj și Parcul Național Retezat.
Accesul: De pe DN75 urcam din Turda pe Valea Arieșului pana în Poșaga. Aici facem dreapta pe un drum neasfaltat dar în stare bună.
O alternativa de acces este din stațiunea Muntele Băișorii, mergând spre S-E timp de 3 ore.
Descriere: Descrierea nu se vrea una exhaustivă ci doar o impresie care poate rămâne după o drumeție de o zi. Pentru o descriere completă ne ajută întotdeauna prietenul Google.
Urcând din Poșaga vei vedea case din lemn acoperite cu paie, cu puțin noroc care trase de boi și o vâltoare în capătul satului. Se continuă la dreapta pe valea Belioarei până la abruptul de calcar. În acest abrupt de-a lungul timpului apa a săpat mai multe peșteri printre care și un portal interesant dar pe care eu nu am reușit să-l găsesc.
Datorită accesului dificil pădurea nu este tăiată. Aceasta și spre norocul numeroasel specii de arbori și plante protejate ce se pot întâlnii. Tot aici se pot vedea și câteva acvile de munte. Eu am avut norocul să întâlnesc doar un șerpișor inofensiv și două căpușe mai înfometate.
Cu o diferență de nivel de 700m urcarea abruptului ia cam două ore urmărind marcajul roșu. În acest timp în care vei parcurge mai multe etaje climatice nu numai datorită efortului și a transpirației ci și datorită microclimatului aproape mediteranean creat de calcarul încălzit de soare.
În vârf, la 1387m, avem o panoramă de jur-împrejur cu Bedeleul, Munții Trascăului, Muntele Mare, Muntele Băișorii, Cheile Pociovaliștei, Cheile Poșegii și Valea Arieșului.
Alte obiective: Se trece pe lângă Mănăstirea Poșaga, Izvorul Poșaga, Cheile Poșegii iar în apropiere sunt cheile Pociovaliștei. O hartă a zonei găsiți aici.

PS: Un ghid turistic cu indicații de orientare găsești pe Alpinet.

Panoramă de pe Vf. Scărița.

Scărița-Belioara.

Un mic șarpe de casă.

Urcare spre sălașuri.

Scărița-Belioara.

Casa brazilor

2010-12-18T20:25:00.000+02:00

Bradulet, bradut, dragut,
Ninge peste tine!
Haide, hai, in casa mea,
Unde-i cald si bine

Pom de Anul Nou te fac,
O, ce bucurie,
Cu beteala am sa te-mbrac
Si stelute, o mie!

O adevarata bucurie! Pentru copii, nu si pentru brazi. Care sunt taiati pentru a fi aruncati peste doua saptamani la gunoi.
Daca inca nu sunteti convinsi sa cumparati unul refolosibil puteti cumpara braduti in ghiveci la preturi mici (20-40 lei) de la Pepiniera Dezmir. La pretul acesta nu au ghiveciul inclus.

Brazi pe Ceahlau

Brazi in Padis - Poiana Varasoaia

Brazi in Padis

Contraste

2010-12-14T23:41:00.000+02:00

Acum vreo trei ani am intalnit un batran fotograf ce m-a invatat secretul fotografiei: contrastul.

Stiind secretul este usor sa faci fotografii bune. Pentru ca in lumea in care traim contrastul e tot mai prezent, suntem tot mai mult in Extremistan.

De unde ne incaltam?

Targul de la Negreni.

Magazinul PRADA

Unde locuim?

In Canary Wharf

In Copsa Mica

Unde ne petrecem timpul liber?

In aer

Sub pamant

Unde cantam muzica?

Langa aerul conditionat

Pe un sac

Sau?

In carciuma

In fata carciumii

Pe unde ne dam cu bicicleta?

Pe pietris

Printre nori

Ce ne permitem?

Audi TT

Mini Morris

Cum ne deplasam familia?

Cu caruta

Cu S-Klasse

Unde traim?

In libertate

Dupa gratii

Asteptandu-l pe Mos Nicolae

2010-11-26T21:53:00.000+02:00

Fericirea este singurul lucru care se înmulţeşte atunci când se împarte la doi. La trei sau la mai mulți.

Și câteva fotografii cu Daniel făcând repetiții pentru Moș Nicolae.

Repetitii pentru Mos Nicolae.

Cum ne organizam fotografiile?

2010-11-21T15:06:00.000+02:00

Aparatele de fotografiat digitale ne-au transformat pe toți în adevărați fotografi cu colecții de mii de poze. De-a lungul anilor ne vom schimba calculatorul de mai mult ori si aparatul de fotografiat de asemenea.
Iată 5 sfaturi pentru a ne putea asigura că vom putea arăta pozele nepoților noștri.

1. Setează data și ora în meniul aparatului foto. Aceasta te va ajuta să știi când a fost făcută o poză. Aparatele scriu data și ora într-un câmp "ascuns" din proprietățile fișierului (EXIF).

2. Șterge gunoaiele cât mai repede. Peste zece ani nu vrei să ai 150 de poze mișcate cu verișoara Maria ci doar 4-5 poze în care zâmbește.

3. Să știi unde sunt pozele tale. Folosește întotdeauna același folder pentru a păstra pozele. De exemplu folderul Pictures. În interiorul acestuia organizează pozele după an, data, numele evenimentului.
Numele folderului trebuie să apară și în numele fișierului. Pentru aceasta poți folosi softul de copiat pozele în calculator cu care a venit aparatul tău foto.

4. Folosește un soft de organizare a fotografiilor. Picasa de la Google e un exemplu de soft ce se descurcă bine. Pentru cei cu pretenții și timp de studiu Lightroom sau Aperture sunt alegerea.

5. Asignează cuvinte cheie fotografiilor. Asta dacă vrei ca în 5 secunde să ai toate fotografiile din ultimii 5 ani în care apare mama ta.

6. Obiceiurile bune. La fel cu spălatul pe dinți și organizatul fotografiilor trebuie făcut în fiecare zi pentru rezultate ce se vor vedea peste mulți ani.

Drumurile noastre - vazute de sus

2010-10-17T16:29:00.001+03:00

Poate se vor întâlni drumurile noastre. Asa zice Dan Spătaru deși lumea zice ca se vor întâlni drumurile toate. Poate toate drumurile duc la Roma dar nu și în cântecul lui Dan Spătaru. Cred că nici el nu mai e sigur dacă a zis toate sau poate.
La fel cum lui Traian Ilea îi pușcă cureaua deși nu are nicio treaba cu pușca. Cel puțin nu în "Pușcă și cureaua lată".
Cu siguranță vina e a lui Bill Gates. Daca ar fi facut drivere pentru tastatura in limba romana cei ce au facut coperta albumului lui Traian Ilea nu ne-ar fi indus în eroare. Nici măcar nu sunt sigur ca puteți citi ce am scris azi ...

Am rămas dator cu câteva imagini ale României văzute de sus. Datoria o am de când am zburat cu Attila. Mai jos sunt drumurile noastre. Văzute de sus.

Ceahlau

2010-10-12T19:44:00.001+03:00

Desi doream sa incep seria Romania Salbatica cu peisaje de toamna nu stiu cum se face dar am inceput cu anotimpul meu preferat: iarna. Asta deoarece la urcarea pe Ceahlau ne-am intalnit cu Iarna.
M-am intors cu fotografii putine dar cu amintiri frumoase si cativa prieteni in plus. Sus, aproape de ceruri, si oamenii sunt mai buni. Desigur nu stiti despre ce vorbesc dar pentru a sti trebuie sa urcati acolo, sus.

Drumul spre Ceahlau.

Antenele radio de pe Vf. Toaca (cu ceva noroc am prins cateva secunde fara ceata ca sa am dovada ca am fost pe Ceahlau).

Privind toamna de la inaltimea iernii.

Panorama spre Durau

Popas la cabana Fintinele.

Dorobantul.

PS Care sa fie urmatoarea destinatie?

Calul de la Rasarit

2010-09-23T23:08:00.001+03:00

Povestea in imagini a unei dimineti calare pe calutul meu inaripat, Pegaso.

Pegaso, calul meu din grajdurile Aprilia.

Rasaritul vazut din iarba in care păștea Pegaso

Iarba verde de acasa.

O lăcustă iesita si ea la pascut.

PS Nu uitati ca maine, 25 septembrie, nu scriu pe blog. Fac curatenie in toata tara.

Excitations!

2010-09-21T19:33:00.002+03:00

De data aceasta chiar am gasit melodia potrivita, nu mai am nimic de adaugat.

Let's do it Romania

2010-09-18T18:35:00.000+03:00

Let's do it Romania sau cum se curata toata tara intr-o zi. Vrem sa ne convingem ca si romanii sunt in stare sa curete gunoaiele aruncate in locuri neamenajate. Si totul intr-o singura zi. Asta dupa exemplele date de Estonia, Portugalia, Slovenia, Lituania, Letonia si India.

Organizarea a inceput cu aproape un an in urma. Poza de mai jos e din 11 aprilie cand primul pachet de voluntari au localizat, inventariat si verificat 6225 de mormane de gunoi.

Pentru curatenie sunt inscrisi 20844 de voluntari. Maine e ultima zi deschisa inscrierilor. Inscrierile se fac aici.

Primavara in Londra

2010-09-17T21:05:00.003+03:00

Afara ploua, parca pentru a-mi amiti ca este toamna. M-au salvat de la depresie cateva poze facute primavara aceasta in Londra, oras cu aproape 14 milioane de locuitori. Fotografiile de mai jos sunt din Saint James Park, la cativa metrii de casa reginei.

PS. Nu uitati sa votati urmatoarea destinatie.

Muzica

2010-09-15T21:58:00.003+03:00

Muzica, precum a zis Ioan Gyuri Pascu, este vibraţia iubirii pe înţelesul fiecărei inimi.
Muzica poate uni tigani, romani, evrei, negri si jamaicani. Fiecare dintre aceste nationalitati apare in melodia sau poza de azi.
(Fotografie de la FanFest 2010, Rosia Montana)

Harry Belafonte - Hava Nagila

Romania Salbatica

2010-09-03T18:25:00.000+03:00

Inspirat de proiectul Romania Salbatica a lui Dan Dinu incerc si eu ceva similar. Chiar foarte similar. Si pentru a nu fura ideea fac o inovatie. Iata regulamentul proiectului:

1. Un weekend pe luna voi fi merge intr-un parc national, rezervatie a biosferei sau in cazuri exceptionale rezervatie naturala din lista de pe Wikipedia.
2. Urmatoarea destinatie va fi aleasa pa baza propunerilor venite de la voi prin comentarii, pe blog.
3. Principalul criteriu de alegere va fi numarul de sugestii(voturi) pentru o anumita destinatie.
4. Fotografiile vor fi puse pe blog in maxim o saptamana (spre deosebire de ce s-a intamplat pana acum :-) )

Ce ziceti, va avea succes proiectul acesta?(apropo, ce nume ar fi potrivit?)

Pentru ca in 25 Septembrie nu beau bere voi incepe proiectul din luna octombrie. Astept propunerile.

Cheia

2010-07-05T23:47:00.003+03:00

Plimbarea de astazi incepe intr-o zi de Martie cand soarele inca se lupta cu zapada. Dupa un drum de o ora pana in Bradesti am pornit pe carare in jos spre satul Cheia.
Cheia este unul dintre catunele din Apuseni ce au fost uitate de lume odata cu industrializarea Romaniei. Ultimele cruci au fost puse aici prin anii 70. Fara acces si izolat este un sat ramas inghetat in timp.
Astazi putini oameni mai calca poteca ce duce pana in Cheia. Trebuie sa treci prin apa adanca a Cheilor Rametului sau sa strabati poteca ce porneste din Bradesti. Dupa cale de o ora vezi primele case napadite de padure; Cheia.
In tot satul mai locuieste doar tanti Ana. In curtea ei puteti vedea cum cresteau stramosii nostri, dacii, ablinele.
Tot prin sat ne-am mai intalnit cu un cuțu, o pisica și o broasca. Bineinteles cainele, primul prieten al omului, ne-a insotit bucuros de musafiri.
Tot in Cheia am gasit si multa, multa liniste, ceea ce va doresc si voua.
O zi frumoasa!

Poteca spre Cheia:

Tanti Ana:

Pisica

"Statia meteo"

Grajd din Cheia

Cutu luand loc la masa

Steaua campioana!

2010-05-24T00:30:00.005+03:00

Am primit invitatie dela Gigi Becali sa fotografiez primul antrenament oficial de pe noul stadion al Campioanei Europei 1984. Private jet-ul lui Gigi m-a luat din Cluj si m-a dus intr-o clipa la Buzau, unde doreste Gigi sa mute Ghencea.
In fotografia de mai jos puteti vedea jucatorii iesiti la antrenament. Becali a marturisit ca jucatorii il costau prea mult si a trebuit sa-i inlocuiasca cu niste oi mai ascultatoare.
Ceea ce m-a socat este imnul Stelei. A trebuit sa caut de vreo 5-6 ori pana m-am convins ca acesta chiar este imnul oficial.

Plimbare aeriana la Rimetea

2010-04-24T23:18:00.016+03:00

Cine n-a visat ca zboara? E mult mai usor sa zbori in vis dar nici in realitate nu e imposibil. Si totul a devenit posibil datorita Adrianei si lui Attila Goger de la Aventuracard.
Vineri dimineata, cand lumea se trezeste sa mearga la munca eu deja eram pe iarba Aerodromului Dezmir incheind nasturi si fermoare pentru a rezista la 2 grade Celsius si vant de 150km/h. Aceasta pentru ca usa avionului fusese scoasa pentru a fotografia direct, nu prin plexiglass. Un pitic ce se plimba prin capul meu are probleme cu plexigassul.

Dupa ce Attila imi explica bordul avionului si incalzeste motorul o luam la fuga pe iarba. In cateva secunde suntem in aer iar eu ma gandesc ca ar trebui sa-mi schimb numele in Vuia. Prenumele e la locul lui deja.
In 2-3 minute trecem peste centura Valcele-Apahida si pe langa radio-releul de pe Feleac.

Mai trecem peste cateva sate in care doar aripa din imagine si Taromul ce venea de la Bucuresti sunt deasupra noastra. In departare se vede o crapatura, Cheile Turzii.

In mai putin de un minut departarea se apropie, crapatura se largeste iar eu trebuie sa ma opresc aici. Va amintesc ca am fost de multe ori la Cheile Turzii, prin vale si pe ambii versanti, m-am catarat peste tot pe unde nu mi-a fost frica dar niciodata nu am vazut Cheile Turzii asa frumoase si amenintatoare. Erau fioroase si semanau foarte mult cu Tsingy. Noroc ca Attila a luat un viraj cu multi G ce m-au infundat in scaun si nu m-au lasat sa ma intep in Chei.

Dupa ce m-a impresionat cu Cheile am mers peste o zona tare draga mie, Valea Ariesului. Doar ca acum imi arata o cu totul alta fata: Muntii Trascaului nu mai par de netrecut si Ariesul nu mai pare plin de PETuri.

Incepe sa ne prinda frigul si o luam spre Est pentru a ateriza la Coltesti la Conacul Secuiesc pentru a ne incalzi.
Inspre Aiud e ceata dar la Cheile Aiudului prindem razele soarelui si aparatul foto se bucura si el.

Attila imi prezinta din aer Rimetea cu Piatra Secuiului si Coltestiul cu cetatea sa. Da, au ce arata aceste doua sate.

Aterizam la Conacul Secuiesc si ma simt cu adevarat in alta tara. Si asta nu din cauza limbii materne a celor de aici ci din cauza a ceea ce vad.
Am mancat un Somloi Galuska extraordinar. Inca nu stiu din ce e facut dar e bun. Ii multumesc lui Attila pentru recomandare.
Pentru douazeci de minute am stat in curtea visurilor mele. Avea chiar si un avion.

Iar apoi am pornit spre servici. Am lasat acasa si bicicleta si motocicleta si masina pentru a lua avionul. Cam cum isi imagina si Jules Verne.

Poza de Hi5 e aici, doar cont mai trebuie sa-mi fac :-)

Dupa ce ne incalzim cu un ceai pornim inapoi spre Cluj si sunt initat in tainele trasului de mansa. Nu va speriati, nu eu pilotam asa aproape de sol.

La sfarsit dar nu in cele din urma familia mea: Adriana pozand si Daniel incercand sa porneasca avionul.

Pentru ca vineri a fost Ziua Pamantului am fost si la plantat copaci. Am plantat suficienti pentru a absorbi carbonul emis de tura aceasta cu avionul. Ar trebui sa fac la fel si dupa o tura cu motocicleta sau masina.

Daca aveti idei va re-amintesc si locul unde puteti visa si voi: Aventuracard.
Restul fotografiilor o sa le vedeti peste 2-3 zile in postarea urmatoare.

Domnu' Nicu

2010-03-13T14:01:00.004+02:00

Domnu' Nicu e unul dintre putinii oameni pe care-i poti gasi la Geamana. O buna parte a anului singurii oameni cu care se inatalneste sunt prezentatorii emisiunilor radio. Foarte rar mai trece cineva pe drumul din jurul depozitului de steril ce acopera fostul sat, Geamana. Cu atat mai putin sa coboare pana la casa subreda in care Domnu' Nicu se adaposteste, casa ce sta sa se surpe in lacul de steril.
Dar om bun si incredibil de normal pentru izolarea in care traieste.

Padis

2010-02-03T19:39:00.005+02:00

Sfântul Augustin spunea ca:

"Lumea este o carte iar cei ce nu călătoresc citesc doar prima pagină"

După ce am terminat de citit prefața vă pot spune că Lumea este o carte ce merită citită. În ultimul weekend (iartă-mă, domnule Pruteanu!) am recitit o pagina tare dragă mie, o pagină despre un loc frumos, liniștit; într-un cuvânt Padiș.
Deși este aproape de Cluj accesul în Padiș nu este pe atât de ușor precum și-ar dori mititeii din supermarket dar nici atât de greu pe cât mi-aș dori eu. Doar iarna. Când nimeni nu e dispus să facă kilometrii pe jos, prin zăpadă. Dovadă sunt fotografiile de mai jos. Atât pentru kilometrii făcuți pe jos, după ce bravul Polo a obosit, cât și pentru frumusețea acestei pagini.

Polo, încă viguros nu știa că va fi părăsit.

Sau mai degrabă noi ne-am simțit părăsiți când ne-am trezit cu casa în spate.

Vântul în luptă cu Soarele. Nu mai are rost să spun cine a câștigat. Termometrul a înghețat.

Padis, poiana Vărășoaia.

Cuțu, administratorul poienii.

Home sweet home!

Pregătind o supă caldă, în bucătărie.

Am fost și la plimbare, nu doar am mâncat și dormit.

Ne-am luptat cu troienele prin pădure iar apoi cu întunericul si marcajele.

Dar până la urmă am văzut Bihorul de sus. De pe Piatra Boghii.

Vladeasa

2010-01-24T22:54:00.006+02:00

"Natura nu stie de gluma ea este intotdeauna grava, severa si are intotdeauna dreptate: Defectele si greselile sunt de fiecare datã ale omului ".(Goethe)

Daca doresti sa mergi la munte e bine sa incepi cu pasi marunti. Marunti dar siguri. Incepe prin a te informa iar apoi prin a te antrena.
O excelenta resursa de informatii sunt paginile domnului Dinu Mititeanu care, la cei peste 60 de ai ai dansului, ramane un mare iubitor de munte.

Fotografiile sunt dintr-o plimbare de antrenament pe Muntele Vladeasa.

Photoshop 4 - Genele

2009-12-10T23:01:00.008+02:00

Din ce am vazut am primit note slabe la primul episod de Photoshop, cel cu ochii. Probabil pentru ca am lasat munca la jumatate. Genele ar trebui sa fie mai prezente si sa ajute la evidentierea ochilor.

(Puneti mausul desupra imaginii pentru a vedea originalul)

Apropo, stiati ca genele false au fost inventate in 1916 de regizorul american David Wark (D.W.) Griffith?
Dar ca prima fotografie manipulata este un portret al lui Abraham Lincoln, in 1860?

Photoshop 3 - Rotoscop

2009-12-10T21:34:00.007+02:00

Prin august am pus pe blog doua "desene". Astazi o sa va arat sursa acelor desene, evident doua fotografii ce au fost prelucrate apoi in Photoshop.

(Miscati mausul pe deasupra desenelor pentru a vedea originalul)

Iar carcotasilor le amintesc ca Photoshopul e doar o unealta minunata ce usureaza munca care se facea si in trecut. Doar ca acest software inglobeaza mai multe unelte si costa cat una singura. Pentru orice operatie din Photoshop exista una corespondenta in epoca fotografiei pe film. Mai jos e Rotoscop-ul, aparatul facut pentru a trasa contururi.

Ilustratie: Wikipedia.

Photoshop 2 - Restaurare

2009-12-08T22:21:00.004+02:00

Azi va arat un exemplu mai interesant de Photoshop pus la munca. Sper sa nu va placa la fel de putin ca exemplul de ieri desi, intre noi fie vorba, domnisoara nu are nici o vina ca ochii i-au iesit lipsiti de "sclipire".
Mai jos vorba de o fotografie in care apare bunica mea, fotografie ce am gasit-o rupta. Cu ceva munca am reusit sa-i dau o alta viata si sper ca hard-discul pe care am pus-o sa reziste cel putin cat a rezistat si fotografia originala.

(Miscati mausul peste imagine pentru a o vedea in forma originala si modificata)

PS. De data aceasta am sa pun si imaginile la rezolutie mai mare.

Photoshop 1 - Ochii

2009-12-07T23:32:00.006+02:00

Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului, cum ar fi sa putem infrumuseta sufletul la fel de usor cum putem modifica ochii?
Misca-ti mausul pe deasupra imaginii pentru a vedea ce-am obtinut, intr-o seara, cu Photoshop-ul:

Si acum uitata-te pe coperta primei reviste de langa tine :-)

Rapa Rosie

2009-11-10T22:45:00.004+02:00

Ca de obicei(deja devine traditie) o sa incep cu un proverb. De data aceasta Henry David Thoreau:

"The question is not what you look at, but what you see."
"Intrebarea nu este la ce privesti, ci ceea ce vezi."

Zilnic prin Sebes trec mii de autovehicule. Chiar si eu trec de cateva ori pe an. Inmultiti asta cu 28 si rezultatul este numarul care spune de cate ori din Sebes am vazut doar orasul aglomerat care mi-ar fi placut sa-l pot ocoli.
Desi stiam de mai mult timp de Rapa Rosie abia anul acesta m-am rupt din graba si m-am abatut cativa kilometri sa vad aceasta ciudatenie ce pare importata din Cappadochia.
Data viitoare cand porniti la drum si vreti sa faceti o pauza in apropiere de Sebes aveti o alternativa la clasica pauza in benzinarie.
Pentru a ajunge la Rapa Rosie se merge pe langa gara spre iesirea catre Daia Romana. La iesirea din Sebes, imediat dupa unitatea militara de pe partea stanga se face stanga pe un drum de pamant pe care se merge cam 3 km. Nu e nevoie de mai multe indicatii pentru ca deja se vede.

Retezat

2009-11-08T12:24:00.018+02:00

Mark Twain:

"Peste douazeci de ani vei fi dezamagit din cauza lucrurilor pe care nu le-ai facut nu din cauza celor pe care le-ai facut. Deci, descatuseaza-te! Navigheaza din portul sigur in care te afli. Exploreaza! Viseaza! Descopera!"

“Twenty years from now you will be more disappointed by the things that you didn't do than by the ones you did do. So throw off the bowlines. Sail away from the safe harbor. Catch the trade winds in your sails. Explore. Dream. Discover.”

Vineri, intr-o vineri de la sfarsitul verii, dupa servici, am pornit spre Retezat - primul Parc National al Romaniei. Cu toate ca vara inca era printre noi, am iesit din Nucsoara pe bezna, destul de aproape de miezul noptii. La lumina farurilor cautam un loc drept pentru campat si pregatim culcusul.
Locul ce parea perfect seara nu mai era la fel dimineata pe la 5. Treziti in clinchet de talanga iesim afara si ne trezim inconjurati de vaci si stapanii lor:

"Da de ce v-ati pus cortul chiar pe drumul vacilor?"
:-)

Daca vacile tot nu ne-au lasat sa lenevim avem ocazia sa vedem un rasarit frumos dinspre campia Streiului.

Dupa ce ma bucur de sandwichul pregatit acasa, adunam cortul si restul bagajelor, le inghesuim in Polo si plecam spre intrarea in rezervatie. La placa ce ne anunta ca intram in rezervatie incepe greul dar si frumoasul acelui weekend. Facem o cantarire din mana a rucsacilor si il conving pe Rares sa care el cortul. Mare noroc cu asa prieteni!
Incepem fara sa stim ca vom urca 1700m altitudine in aceasta zi. Destul de repede hotaram sa urcam pe Valea Pietrele, nu pe Culmea Lolaia, cum ne era planul initial.

Pentru ca tot am schimbat traseul nu mai trecem pe la Cabana Pietrele, o luam direct spre Gentiana pentru a economisi trei sferturi de ora pretioase.
Daca scriitorii de basme si povestiri fantastice s-au inspirat din natura, atunci sunt sigur ca traseul spre Gentiana a fost sursa de inspiratie pentru Padurea Fermecata. Mi-as fi dorit sa fi fost acolo un fotograf mai inspirat care sa va poarte cu fotografiile lui in acea poveste. Eu pot doar sa trec aceasta padure in scurta lista cu locuri in care natura si-a pastrat imaginea virgina, de basm.

Ajunsi la Gentiana desfacem fiecare cate o conserva, mai mult din dorinta de a scapa de greutate decat de foame. Sau mai degraba pentru a muta mai jos centrul de greutate.
Ma invart putin pe langa panourile solare ce stau in spatele cabanei si apoi ne pregatim de plecare. Il intrebam pe cabanier unde gasim apa sa ne refacem proviziile.

"Aici peste tot e numai apa!", se grabeste sa ne raspunda.

Si intr-adevar asa este. Daca e frumos traseul pe Valea Pietrele aceasta nu e datorita pietrelor ci a vaii plina de cascade navalnice mai mici sau mai impunatoare.

De la Gentiana se mai merge o suta de metri si se iese din teritoriul brazilor urcand in etajul jnepenilor. De acum incepem sa vedem varfurile ce ne inconjoara si privim in zare spre Curmatura Bucurei - punctul cel mai inalt pe care vrem sa-l atingem azi.

Dupa vreo ora de sarit pe pietrele Retezatului, bocancilor Ilenei li se face foame. Cu ajutorul catorva cureluse reusim sa-i imblanzim prin tehnicile invatate de la Steve Irwin (vanatorul de crocodili). Se pare ca Ileana s-a suparat pe bocancii rebeli pentru ca in Fagaras nu i-a mai adus desi mie imi pareau simpatici :-)

Cel mai frumos la urcare e sa intorci capul in spate si sa privesti cat de mult ai urcat pentru a-ti demonstra efortul depus. Privelistea e minuntata, mai ales dupa iesirea din tunelul de jnepenis. Macar atat ne incurajeaza pentru ca tinta noastra, Curmatura Bucurei, se incapataneaza sa ramana la 30 de minute in fata, deja de vreo doua ore jumate.

Intr-un final ajungem extenuati pe saua ce ne desparte de lacul Bucura, punctul central al drumetilor din Retezat. Stiti cum se zice: toate drumurile duc la Roma si cararile la Bucura. Coboram pe malul lacului si ne trezim intr-un adevarat sat de iglu-uri din foaie de cort. Impresionat ii intreb pe parinti cum au facut drumul acesta obositor, de 8 ore, cu copii de chiar 4 ani. Aflu ca se poate veni si din Poiana Pelegii aflata la doar o ora si jumatate.

Dupa o cosnerva si putina odihna ne simtim viteji si, impreuna cu Rares, decidem sa urcam pe Varful Peleaga, la 2509m. Daca ne grabim putin prindem apusul pe varf si coboram la lumina frontalelor. Pornim impreuna cu doi salvamontisti si pana pe la 2400 ne tinem de ei. Doar ca aici nu mai am aer si inaintam doar cate douazeci de metri dupa pauze de zece minute.
Cand ajungem pe varf salvamontistii deja savurau bere, probabil a doua sau a treia la cat timp ne-a luat sa-i prindem. Noi murim de foame fara sa stim ca avem in bagaj ciocolata si glucoza.

Soarele apune lasand Varful Retezat deasupra norilor.

Dimineata intregul sat de iglu-uri se trezeste si pana cand fac eu cateva poze aproape toate corturile dispar. Mancam, adunam si ne pornim si noi parca cu mai multa energie decat in ajun.

Adevarul e ca orice s-ar zice, e mai usor la coborare. Asta daca nu ai bataturi si besici cum am avut eu. Sau mai bine zis daca vii pregatit cu suficienti plasturi, nu doar cu doi.

Data viitoare sigur voi avea mai multi plasturi cu mine :-)

D'ale politicii

2009-10-22T22:01:00.005+03:00

Pentru ca urmeaza iar alegeri, mai multe sau mai putine, m-am gandit ca ar avea succes o discutie politica. Sau macar un monolog.

"Man does not and cannot know everything, and when he acts as if he does, disaster follows."

"Omul nu stie si nu poate sti orice. Cand se comporta ca si cand ar cunoaste totul, urmeaza dezastrul."

Citatul de mai sus, din prefata unei carti de Hayek, il dedic candidatilor nostri si in particular viitorului presedinte care ar face bine sa citeasca respectiva carte.
Ii mai amintesc ca peste exact 2 luni se implinesc 20 de ani de la fuga lui Ceausescu iar noi suntem tot in tranzitie. Oare cand o s-o vedem si noi pe Luminita de la capatul tunelului? Eu am gasit-o, dar nu in programul de stiri, nu la televizor, nici la ghiseul primariei ci bine ascunsa in Cetatile Ponorului.

PS: Pamfletul politic e un pretext, eu am vrut doar sa va arat fotografia. :-)

Speologice

2009-10-20T22:29:00.005+03:00

Cum v-am obisnuit o sa incep si textul de azi cu un mic citat:

Să trăieşti pe Pământ este foarte scump, dar asta include, în fiecare an, o călătorie gratuită în jurul Soarelui...

Miliardarul canadian Guy Laliberte a aterizat acum o saptamana in Kazakhstan, dupa doua saptamani petrecute in spatiu. Pentru distractia de la bordul capsulei rusesti Soyuz si a Statiei Spatiale Internationale a platit 35 milioane de dolari.
In acest timp eu am calatorit 36 milioane de kilometri (cu un milion mai mult de cati dolari a platit el) la bordul planetei Pamant. Distractia m-a costat cateva sute de lei noi si am calatorit impreuna cu familia.

In aceeasi perioada am primit o veste buna: a fost publicat albumul fotografic Muntii Apuseni – editia 2009, album in care imi vor aparea doua fotografii. Acum sunt nerabdator sa primesc albumul. Ce ma faceam daca eram la zeci de mii de km deasupra?

Mai jos sunt cateva fotografii din Apuseni pe care le-am facut in: Pestera Poarta lui Ionele, Pestera Scarisoara si comuna Marisel.

Poarta lui Ionele

Peștera Scărișoara

Mărișel, Cluj.

Stiu ca trebuia sa ne intalnim in Retezat dar Apusenii au fost mai aproape.

Fagaras - drumul

2009-10-12T21:37:00.008+03:00

O calatorie de 1000 de mile incepe cu primul pas. (proverb chinezesc)

De mai multe saptamani planuiam o iesire la munte dar, cum nu am concediu, imi permit doar un uichend scurt de vineri seara pana duminica dupamasa. Si cum vreau sa prind un munte inalt inainte de a se face frig, am hotarat ca Fagarasul, cu asfaltul pana la Balea, e cel mai bun loc.
Vineri pe la sase fara un sfert nu mai am rabdare si urc in furia rosie, ii culeg pe Ileana si Paul si ne indreptam spre Cetatea Unirii. Aici ne intalnim cu Rares si hotaram sa mergem cu o singura masina pentru a putea discuta pe drum. Sarim pe porbagajul giganticului Polo si, ca prin minune, dispar intr-insul patru rucsaci mari, un cort si cateva izolire.
Pe la miezul noptii campam la poalele Fagarasului.
Dimineata ne trezim in salve de tun si mitraliere ce ne ureaza un drum glorios. Banuiesc ca tanchistii nu vedeau ca ploua binisor. La ce gemulete mici au, nici nu ma mir!
Pornim cu greu pe una din cele 7 minuni ale comunismului dar nu din cauza drumului sau a masinii ci din cauza ploii care vrea sa ne trimita acasa. Ajunsi la Balea ne ma invaritm vreo jumate de ora, cautam salvamontul sa-i intrebam parerea lor despre vreme. Parca ne-am intoarce dar nu vrem sa renuntam; mai bine sa fim obligati.
Cum nu-i gasim pe cei de la salvamont ne luam pelerinele pe noi si pornim. In cel mai rau caz ne intoarcem in jumatate de ora.
Pornim urcarea si incep sa simt fiecare fibra din muschii picioarelor. Cred ca si urcatul pe vale isi are rostul in dezmortirea si incalzirea muschilor dar sarpele de asfalt ne-a privat de incalzire. Urcam prin nori pana ajungem deasupra civilizatiei. Apoi ne indreptam spre creasta sudica unde incepem sa vedem prin nori. Dupa inca vreo doua ore norii se sparg si vedem vaile ce ne inconjoara. Mai pedalam ceva si ajungem la strunga diaintea Vf. Laitel unde ne cam ingheata mainile pe lanturi. Mai de frig, mai de frica.
Pe urcarea spre varf ne trece prin fata o turma de cinci capre negre, de fapt mai mult maronii. Probabil ca si ele isi schimba culoarea odata cu venirea toamnei. Ori de cate ori o iau la fuga pe deasupra prapastiilor le tin pumnii ca nu cumva sa se impiedice. Intre timp, stam cuminti si le fotografiem dar ele nu apreciaza cumintenia noastra si se duc.
Ajunsi pe Vf. Laitel, la 2390m, intalnim doi candidati perfecti pentru stirile de la ora 5. Doi baieti, porinti de la Balea pe la 14, se duc spre Negoiu cu doua ghiozdane micute si un gand mare, acela de a se intoarce in aceeasi zi la Balea. Daca ma gandesc la cat de frig a fost noaptea aceea sunt sigur ca i-ati vazut la TV.
Intr-un tarziu ajungem la un indicator care ne spune ca suntem pe malul lacului Caltun si la 30 de ceva distanta fata de refugiul Salvamont. Daca acei ceva sunt minute sau metri, nu stim, pentru ca s-a sters indicatorul. Mai facem cativa pasi si ne intalnim, in nor, tocmai cu refugiul.
Ne hotaram ca tot mai bine e la cort, mai ales ca Rares s-a obosit sa-l aduca pana aici.
Ne incalzim in cort si curajosi iesim afara. Cel putin pentru mine e mai bine la caldura cortului. Ma mai trezesc de cateva ori, ba din cauza sandwich-ului stricat, ba din cauza peisajului ce se cere fotografiat.
Dimineata ne trezim ba in nori, ba in frig si amanam vizita pe Negoiu pana anul urmator. Ne pornim inapoi si admiram vaile ce erau pline de nori in ziua dinainte. Pe cand ne apropiem de Balea suntem invaluiti din nou de nori si nu putem vedea marea civilizatie a micilor si a manelelor.

Ne vedem in Retezat!

Fagaras

2009-10-09T23:30:00.003+03:00

Abraham Lincoln spunea:

"La sfarsit nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai."

Parafrazându-l pot spune că nu contează țara în care trăiești ci cât de mult cunoști din această țară. Nu contează planeta pe care locuiești ci cât de mult cunoști oamenii și locurile de pe această planetă. Mai jos e Planeta Făgăraș văzută de pe Vf. Lăițel.

Da-i pedala!

2009-08-28T22:02:00.005+03:00

Dalai Lama spunea:

Avem case mai mari si familii mai mici.
Avem confort mai mult dar nu avem timp.

Iata ca in seara aceasta mi-am facut iar timp sa ies la o tura cu bicicleta prin padure. Si ca bonus cand am iesit din padure, deasupra Catunului Micesti, am vazut si apusul soarelui.
Daca fotografiile mele nu va pot convinge sa iesiti la plimbare sper ca melodia lui George Enache sa va convinga ;-)

Noapte buna!

Pentru eternitate

2009-08-15T21:43:00.004+03:00

Cine nu si-ar dori sa fie amintit si dupa ce va muri? Eu am reusit. Fotografiile de la Rosia Montana au placut asa de mult muresenilor incat cei de la TV Mures au anuntat ca vor fi expuse pana la sfarsitul lumii :-) .
Din acest motiv am decis sa renunt la fotografie. Sunt prea bun. Ma apuc de desen! Mai jos sunt primele mele schite. Cum vi se par?

Rosia Montana la Targu Mures

2009-08-02T22:36:00.006+03:00

Dragi prieteni,

Fotografiile mele si ale lui Marius Muresan facute in coltul de plai numit Rosia Montana au decis sa iasa din dulap si sa poposeasca tocmai in Targu Mures. Am auzit ca pot fi vazute luna aceasta la Mures Mall. In 11 august voi merge sa le vad si eu.

Toate cele bune,
Traian.

Geamana

2009-07-12T21:41:00.008+03:00

In 1978 cand Nicolae Ceausescu a semnat decretul de incepere a exploatarii de cupru de la Rosia Poieni, in satul Geamana erau peste 1000 (o mie) de gospodarii. Incepand cu 1986 sterilul rezultat in urma exploatarii miniere a inceput sa inghita gospodariile, una cate una. Acum, in 2009, doar 7 (sapte) gospodarii mai sunt locuite.
Exploatarea de cupru de la Poieni nu a fost niciodata rentabila. A fost proiectata pentru a procesa 15 milioane tone de minereu pe an, atingand maximul de 3,9 milioane tone in 1988.
Lacul de steril prevazut de Gabriel Resources pentru Rosia Montana ar urma sa aiba o suprafata de aproximativ 4 ori mai mare. Doar ca acel lac va contine cianura. Un gram de cianura omoara un om.

In prima fotografie puteti vedea ce a ramas din satul Geamana.

Dimineata

2009-06-27T23:53:00.004+03:00

Incep cu cateva cuvinte d-ale lui Dalai Lama:

Avem case mai mari si familii mai mici.
Avem confort mai mult dar nu avem timp.

Prin februarie s-a mutat o noua persoana la mine acasa. Daniel. El este baietelul meu.
Imediat dupa ce s-a mutat a inceput sa ne schimbe orele de somn. Ne culcam devreme si ne trezim dimineata, pe la 6. Cica seara suntem invadati de melatonina si crestem mai bine daca ne culcam devreme.
Pana cand merg la serviciu trebuie sa-mi gasesc si eu o activitate cu care sa-mi umplu noul gol din orar. Mai jos sunt rezultatele unei dimineti (dati click pe poze pentru a le mari).

Donam Rosia Montana?

2009-06-25T19:33:00.006+03:00

Un proeminent lider amer-indian, Chief Seattle, spunea acum 150 de ani:
Nu mostenim pamantul de la stramosii nostri; il imprumutam de la copiii nostri.

We do not inherit the earth from our ancestors; we borrow it from our children.

Pornind de la cele de mai sus vreau sa vorbesc despre o reclama care s-a vazut vreme de doua luni la televizor. Este vorba de reclama cu Rosia Montana si cei 4 miliarde de dolari. Reclama a putut fi vazuta pana marti, cand Consiliul National al Audiovizualului (CNA) a interzis difuzarea reclamei deoarece spotul in cauza nu respecta "regulile informarii si ale unei competitii corecte".
Sa facem putina economie si sa vedem ce inseamna cele 4 miliarde $. Conform calculelor Academiei Romane, profitul anual al statului este de 4,4 milioane $. Milioane, nu miliarde. Pe durata de viata a proiectului, estimata la 17 ani, statul roman va obtine 75 milioane $, de 50 de ori mai putin decat se prezenta in spotul publicitar.
La o asemenea diferenta e mai mult decat evident ca vor aparea reactii, fiind chiar de asteptat interzicerea sportului publicitar. Evident ne intrebam cui i-a folosit? Cel mai bine din toata afacerea aceasta au iesit televiziunile, incasand bani frumosi pentru a fi mai atenti la ceea ce spun despre proiect.

Am ramas doar noi pentru a salva ceea ce am imprumutat de la copii nostri. Descarca scrisoarea ASTA, editeaza ce e cu rosu, cumpara un timbru cu un 1 leu si trimite-o. Eu zic ca merita.

Si cateva fotografii cu imprumutul nostru, ceea ce datoram copiilor. Pentru fotografii cu Rosia Montana dati click AICI.

Cei care nu ati fost pana acum la Rosia, uitati-va la documentarul acesta.

Noi pentru cine votam?

2009-06-07T23:25:00.005+03:00

Citesc pe mediafax.ro ca azi prezenta la vot a fost de 27,21%. Stai si te intrebi de ce mai merg oamenii la vot. Raspunsul ni l-a dat chiar Elena Udrea prin sloganul ei de asa-zisa promovare a turismului:
"Romania - The land of choice", adica Romania - tara alegerilor.

Dar din ceea ce spun datele referitoare la prezenta, romanilor le place tot mai putin sa aleaga. La drept vorbind te uiti si cine a fost ales. Cateva exemple pe care le gasesc repede sunt:
-Gigi Becali care a iesit din arest pentru a fi ales si a primi imunitate parlamentara.
-Elena Basescu care a iesit si ea de undeva. Din Bamboo. Sunt curios daca Bamboo are deschis club si la Bruxelles.
-Vadim probabil a iesit din spitalul de nebuni, sau cel putin acolo si-ar avea locul.
Mai am o singura curiozitate: daca doamna Norica Nicolai isi va trimite nepoata sa voteze si in Parlamentul European.

In aceste conditii eu as formula altfel stirea: Absenteismul la vot a fost de 72,79%. Mi se pare o stire importanta si va spun si de ce. Ieri vorbeam cu un englez si imi zicea ca e important sa votezi pentru ca au fost oameni care si-au pierdut viata pentru acest drept. Noi ar trebui sa avem proaspata memoria de acum mai putin de 20 de ani.
Am incercat sa-l combat spunandu-i ca la noi nu ai pe cine vota. Risti sa votezi, pe lista, un specimen dintre cei de mai sus. El mi-a replicat ca de multe ori este la fel si in Marele Regat. Solutia lui e de a stampila buletinul de mai multe ori pentru a-si anula votul.
Cum ar suna urmatoarea stire ?

In Romania 72,79% din voturile exprimate au fost anulate de catre alegatori.

Am putea sa ne adunam si noi constiinta nationala sa facem acest lucru, la fel cum am facut-o in Decembrie 1989.
Pentru cine? Pentru noi si pentru copiii nostri. (in fotografiile de mai jos este baiatul meu de 3 luni si jumatate).

Merita sa traiasca intr-o tara mai buna?

Pic... pic...

2009-06-02T22:30:00.004+03:00

Din cand in cand mai fac si poze care nu vor sa exprime nimic, cum sunt cele de azi si cum au mai fost. Fara sa ma compar cu Eminescu intotdeauna mi s-a parut distractiv modul in care faceam, la scoala, comentariile operelor literare. Gaseam, sau mai bine zis eram invatati sa gasim, tot felul de intelesuri "ascunse de autori" in operele lor.
Sunt curios ce inteles ascuns ar avea fotografiile de mai jos. Ah, am uitat ca nu sunt Eminescu...

(evident textul de mai sus e pus ca sa ma indexeze Gugalul)

Vulpea

2009-05-13T21:37:00.002+03:00

In ultimii 20 de ani agricultura in Romania a inceput sa fie tot mai neglijata. Beneficiarele terenurilor ramase necultivate sunt animalele salbatice care-si recastiga o parte din habitat.
Duminica am iesit intr-o plimbare si, din inntamplare, am gasit o vizuina de vulpi. Spre deosebire de multe alte vizuini aceasta parea locuita. Asa ca azi am facut o vizita, mult mai atent si am reusit sa vad o vulpe si trei pui. In fotografia de mai jos e unul din cei trei pui, nascut anul acesta.

Veniti la vot!

2009-05-07T20:36:00.005+03:00

Peste cateva ore va incepe o noua campanie electorala, pentru alegerea reprezentantilor in Parlamentul European. Oferta este mare: Stolojan cel bolnav, Basescu cea mai mica, Macovei de la politia politica, Becali din Jilava si Vadim din afara parlamentului.
Va invit sa ne alegem reprezentantii in Europa.

Parafrazand reclama BRD cu Ilie Nastase as mai spune:
Exista oameni mari si oameni mari: cei care ajung cunoscuti si cei care-i sustin in felul lor. De aceea de 20 de ani noi ii sustinem. Pentru ca nimic din ceea ce fac nu e important. Tot mai simplu!

Nota: In ultima fotografie nu e vorba de o cumparare ilegala a votului. Ci de una legala: pensia proaspat marita de cei "alesi".

Daniel

2009-04-02T21:18:00.004+03:00

Albert Einstein spunea:

"Exista doua moduri de a-ti trai viata:
ca si cum nu ar exista miracole sau ca si cum totul ar fi un miracol."

"There are only two ways to live your life.
One is as though nothing is a miracle.
The other is as though everything is a miracle."

In fotografiile de mai jos este baiatul meu Daniel. Prima este facuta la varsta de doua zile iar ultimele doua la sase saptamani.

Jurnal de calatorie: Maramures

2009-03-09T10:50:00.006+02:00

Locuiesc in Cluj-Napoca de atata vreme si am fost de multe ori in Baia Mare dar niciodata in Maramures, provincia istorica, nu judetul. Toamna aceasta ne-am hotarat sa petrecem o saptamana din concediu in atat de laudata zona a Maramuresului.

Pornim la drum, ajungem in varful Pasului Stref si coboram spre minunatul Maramures. O luam inspre Borsa unde petrecem prima seara. Itinerariul trebuia sa ne poarte pe Valea Izei, prin Ieud, Botiza, Poienile Izei, Barsana, Sighet, Sapanta, Sarbi, Budesti, Plopis si inapoi spre Cluj. Din cauza frigului din locurile de cazare si a faptului ca Adriana era insarcinata am renuntat la vizitare dupa numai patru zile.

Nu ne asteptam la o primire precum cele de la Tezaur Folcloric dar ne asteptam ca in timp de o saptamana sa vedem macar o urma de port popular sub forma unui batic traditional. Baticul l-am gasit numai la muzee.

Din pacate am descoperit ca in Maramures din traditional au ramas numai case vechi, tot ce e nou fiind "modern". In curtea fiecarei case vechi, traditionala sau nu, au rasarit doua-trei case moderne, in functie de cati copii plecati in strainatate are acea familie. Daca aceste case moderne ar fi adaugat la confortul lor si cateva elemente din vechea arhitectura cu siguranta maramuresenii ar fi putut trai bine din turism.Dar acum arhitectura veche e o exceptie intr-o mare de termopan. Alte popoare, mai atente cu mostenirea lor au pastrat veche arhitectura si la cladirile noi, tocmai pentru a-si pune in valoare trecutul. Un exemplu foarte bun sunt hotelurile de 7 etaje din Cappadochia ce se incadreaza perfect intre casele sapate in stanca. Un alt exemplu ar fi casele din Veliko Turnovo, Bulgaria (jos pe pagina).

O alta dezamagire a venit din faptul ca am fixat un scop calatoriei. Scopul era de a vizita cele 8 biserici din lemn incluse in patrimoniul UNESCO. Norocul meu e ca mi-am notat de acasa coordonatele GPS ale acestor biserici, altfel nu as fi reusit sa le gasesc, la cat de putin sunt puse in valoare.

Prima de pe lista e biserica din Ieud Deal, prima fotografie de mai jos. La intrare e scris un numar de telefon la care trebuie sa suni pentru a vizita. Bineinteles ca numai in romana. Sunam la numarul de telefon: (aproximativ ce am discutat)

"Buna, am dori sa vizitam biserica. Am vazut la intrare numarul acesta de telefon scris"
"Cate persoane sunteti?"
"Doua"
"Numai doua? Poate trimit pe cineva sa va deschida"

Dupa o jumatate de ora vine chiar preotul si ne deschide. Platim 3 lei si intram.

Acesta e cazul fericit pentru ca e singura biserica din cele 8 in care am reusit sa intram. Ca sa nu mai zic ca pentru a ajunge la biserica din Barsana trebuie sa treci prin curtea unui localnic si prin gradina acestuia.

Surpriza placuta avea sa vina la Manastirea din Barsana, ridicata dupa 1990. E singurul loc in care am vazut biserici noi construite asemanator cu vechile biserici. Mai mult, intregul complex emana armonie si ordine, cum am mai vazut doar la Manastirea Ramet.

Manastire de langa Ieud:

O alta surpriza placuta am avut-o la vizitarea Memorialului victimelor comunismului din Sighetul Marmatiei. Un muzeu foarte bine organizat despre care am mai pus fotografii pe blog. E si singurul muzeu din Romania in care am vazut ca se folossc mijloace media pentru a face experienta mai captivanta.

Laguna albastra

2009-03-07T12:05:00.003+02:00

La 40km de Cluj, aproape de Agiresu, in spatele unor dune imense de nisip este un lac cu apa neobisnuit de albastra. Lacul s-a format prin adunarea apei din precipitatii intr-o veche exploatare de caolin, ceea ce explica culoarea neobisnuita a apei.
Vara lacul este plin de cei veniti pentru a se racori in zilele toride, aceasta cu toate ca apa contine substante nocive. Cel putin acesta este raspunsul primit de un investitor ce a dorit amenajarea lacului in scop turistic.

Jurnal de calatorie: Malta

2009-03-05T18:14:00.013+02:00

Malta este cunoscuta mai ales ca destinatie de vacanta pentru iubitorii marii. Acest lucru ma mira putin pentru ca in Malta nu gasesti plaje intinse cu nisip auriu, asa cum imi inchipui o destinatie de plaja. Tarmurile insulei sunt stancoase, calcarul coborand pana in apa. Sau in alte cazuri, dupa cum se vede mai jos, betonul serveste drept plaja.

Pe timpul verii insula cu o populatie proprie de 400 000 ajunge sa isi dubleze numarul de locuitori datorita turistilor. Turistii sunt atrasi in Malta de clima calda si blanda dar si de posibilitatiile de distractie. Acestea incep de la scufundari (scuba diving), diverse manifestari culturale si se termina cu numeroasele obiective turistice.
Avand aceasta ocazie am mers la un centru de scufundari si m-am plimbat putin pe sub valurile malteze. Pot sa va zic ca scufundatul e mult mai distractiv pe Discovery si prefer ca de acum incolo sa stau, pe cat posibil, cu picioarele pe pamant sau deasupra lui. In nici un caz sub ape :-D
In Malta am descoperit si cea mai insufletita viata de noapte. Destul de asemanator cu Italia si Spania, forfota incepe abia la apusul soarelui doar ca numarul celor din cluburi si de pe strazi este surprinzator de mare. Ca dovada fotografia de mai jos este facuta in Paceville, la cateva ore dupa miezul noptii:

In schimb ziua strazile sunt linistite, aproape pustii. Ici colo vezi cate o pisica stand la umbra.

Autobuzele malteze vopsite in galben si portocaliu, pictate cu diverse desene, au devenit un simbol al insulei. Alaturi de autobuze se pot vedea multe automobile interesante, majoritatea cu volanul pe partea dreapta, amintire a Imperiului Britanic.
Insula poate fi strabatuta cu ajutorul autobuzelor dar si cu o bicicleta inchiriata, avand 27 kilometrii pe cea mai lunga latura.

Un Mini ferit de insolatie:

Cred ca toata lumea a auzit de ordinul cavalerilor maltezi. Urmele acestor calugari razboinici se vad in fiecare maltez din ziua de azi. Inca din prima zi am fost intampinati cu focuri de artificii si petarde. Se pregateau pentru o sarbatoare ce avea loc abia ziua urmatoare. La cate focuri de artificii am vazut in cele trei zile petrecute in Malta acum sunt sigur ca oamenii acestia stiu manui praful de pusca.

Cavalerii templieri au impanzit insula cu fortificatii enorme. In cazul unui nefericit razboi nuclear sunt sigur ca pe aceasta insula ar ramane mai multe constructii in picioare decat in orice alt loc din Europa.

Te si intrebi de ce arma puternica incercau acesti maltezi sa se apere prin imensele lor fortificatii. Totusi maltezii nu s-au rezumat la fortificare. Ca arma de atac au instalat in Kalkara, fort Rinella, Armstrong, cel mai mare tun, cu incarcare frontala, din lume. Ati citit bine, cel mai mare tun (cu incarcare frontala) care a existat vreodata. Tunul de 100 tone, numai teava, era capabil sa lanseze obuze de o tona pana la 6400m.
La vizita de la Fort Rinella am avut parte de o interesanta demonstratie de tehnica militara a Imperiului Britanic. Pentru 100 euro puteai trage o salva de tun cu un howitzer.

U Mobitelco - BC Muresul, 79 - 66

2009-03-01T23:24:00.006+02:00

Baschetbalistii clujeni au obtinut azi o victorie impotriva celor de la BC Muresul. Desi au fost condusi la mai mult de 10 puncte "clujenii" si-au revenit in ultimul sfert castigand spectaculos cu 79 - 66.

Adriana

2009-02-07T16:27:00.004+02:00

Pentru că am fost întrebat ce face Adriana iată două fotografii:

Turcia 07: Pamukkale - Cluj

2009-01-15T22:42:00.009+02:00

Nu credeati ca o sa mai vedeti poze din Turcia, nu? Nici eu. Numai ca odata cu venirea iernii m-au apucat iar nostalgia si planurile de calatorie. Si ca sa fac treba pana la capat am zis sa scriu cate ceva si despre ultimele patru zile.
Acest ultim episod incepe in Efes, un oras roman antic foarte bine pastrat. In timpul lui de glorie Efesul avea 250 000 de locuitori. Cum in acele vremuri nu existau blocuri cu zece etaje, orasul avea o suprafata mai mare decat Clujul de azi.
Efesul gazduieste la periferii casa in care si-a trait Fecioara Maria ultimii ani, inaintea inaltarii la cer. De asemenea poate fi vazut mormantul Sfantului Apostol Ioan sau Templul zeitei Artemis, una dintre Cele 7 Minuni ale Lumii Antice.
Cu atat de multe cladiri pastrate iti poti imagina destul de bine cum era sa traiesti in Imperiul Roman.

Adriana in fata bibliotecii lui Celsus:

Basca pe care o poarta Adriana mai jos are o poveste interesanta. Mai ales pentru cei interesati de marketing. La intrarea in orasul antic Efes ne intampina mai multi comercianti. Un vanzator ne spune ceva mai atipic. Zice ca guvernul ne pune la dispozitie parcare gratuita si un autobuz care ne duce pana la celalalt capat al orasului pentru a ne putea intoarce prin oras la masina. Cum orasul are o lungime considerabila acceptam bucurosi oferta.
Doar ca autobuzul ne duce pana intr-un alt oras, cat se paote de modern, unde ne lasa in fata unui magazin de articole din piele. Cum nu reusim sa plecam cu mana goala si nu avem nevoie de geci de piele la cateva sute de dolari plecam cu basca de mai jos. Scapam cu zece euro.

Din Efes mergem la Pergamon, un alt oras antic cunoscut celor care urmaresc emisiunile de pe Discovery. Desi orasul se afla pe dealul pe care e Adriana in fotografia de mai jos, alimentarea cu apa era facuta de la 40km, tocmai din dealurile din planul indepartat. Totul printr-o conducta sapata in roca. Conducta are diametrul de 5m si pe ultimii 50m avea peretii captusiti cu plumb.

Acest oras puternic acum cateva mii de ani mai este locuit doar de pisici, broscute testoase si ocazional de turisti :-)

Inainte de a parasi Asia mai facem o ultima vizita la piata si ne aprovizionam cu tot felul de alimente exotice si oameni veseli.

Mai inaintam putin spre nord si ajungem la Dardanelle(Çanakkale Boğazı). Luam bacul si dupa cateva zeci de minute suntem in Europa.

Dupa cum aveam sa aflam aici ne despartim de Turcia cea frumoasa, cu oameni binevoitori care ne-au facut sa ne simtim bine. Mai mergem putin pe langa malul marii si soarele apune in spatele ultimului golf al Mediteranei.
Incepem sa cautam un loc de dormit dar eu ma incapatanez sa gasim ceva ce se incadreaza in cele 40 de lire ce le mai avem, cam 23 de euro. Nu vroiam sa mai schimb euro in lire pentru a nu ramane cu lire tucesti. Incercam in mai multe orase dar nu gasim nimic.
Pe cand incepeam sa ne plictisim de Europa incepe o noua aventura. O luam pe un drum secundar pentru a ajunge mai repede la granita si, pe la miezul noptii, trecem pe langa un motel.
Opresc si intreb la receptie daca au locuri. Putini mirati imi zic ca au la 35 de auro. Folosind doar semne reusesc sa negociez la 40 de lire si mergem sa vedem camera. E suficient de buna doar ca cei 7-8 barbati de la receptie nu-i inspira incredere Adrianei. Eu sunt suficient de obosit ca patul sa-mi inspire suficienta incredere.
Adriana ramane in camera si eu cobor dupa bagaje. La prima tura de bagaje observ o gagica in fustita destul de scurta. Cand cobor dupa a doua tura de bagaje vad alte trei mai mult dezbracate decat imbracate. Trag putin cu ochiul si vad si un fel de discoteca cu ring de dans.
Deja era clar unde am nimerit. Mai putin clar era cum dormim sau cum iesim.
In camera Adriana e suparata ca a vazut un cuib de gandaci. Ii spun ce am vazut si eu. Ne hotaram ca nu mai e de stat aici. Facem si un plan de scapare: Adriana ia cheile, eu bagajele, ea deschide masina si fugim cat mai repede. Cobor cu ambele ture de bagaje in mana si turcii ma opresc si ma intreaba de ce plecam. Adriana e deja in masina si eu nu stiu cum sa scap de ei. Le povestesc de gandacul cel mare si ca sa par mai convingator incerc sa ma prefac scarbit desi eu nu am probleme cu gandacii. Spre surprinderea mea primesc si banii inapoi. Fug pana la masina si pornim in viteza spre urmatorul oras.

Calatoria noastra se incheie in Veliko Târnovo, capitala celui de-al doilea Imperiu Bulgar. Un oras minunat ce merita oricand vizitat. Cu toate ca pun doar doua fotografii de acolo cred ca acestea va vor convinge.

Aici se incheie povestirea calatoriei in Tucia. Cu putin timp si noroc vor veni si alte povestiri.

Apus

2008-12-28T18:37:00.002+02:00

Apusul in apropierea Clujului, la Faget.

Vitezomanul Gică, adică eu

2008-12-12T22:22:00.003+02:00

Muzica, maestre!

Mihai Constantinescu - Vitezomanul Gica
Asculta mai multe audio Muzica

Vitezomanul Gică
Și-a luat mașină mică,
Roșie ca focul
Să-i surâdă norocul.

Mulțumiri celor de la Renault pentru modelul Twingo!

CFR Cluj - FC Arges

2008-11-16T21:13:00.008+02:00

Cred că e bine să lămuresc de ce pun watermarkul acela pe fotografii și de ce nu le las originale și frumoase.
Înainte să spun de ce fac mai nou atâtea fotografii de sport. Fotografiile le fac pentru NewsIn, motivul pentru care am și acces pe teren, de unde fac fotografiile. NewsIn vinde mai departe fotografiile celor interesați să le folosească. Aceste e și motivul pentru care pun watermarkul. Nu mi se pare corect să pun fotografiile pe blog fără watermark astfel încât cei ce au nevoie de ele să le ia gratuit de pe blog.

Primul gol înscris de Yssouf Kone în poarta argeșeanului Bosneag:

Yssouf Kone, autorul primului gol, lupta contra fundașului Balasa de la FC Arges:

.

Atacantul CFR-ului, Emmanuel Culio în lupta cu fundașul argeșenilor, Stan:

Emmanuel Culio în lupta cu mijlocașul argeșenilor, Nastasie:

Turcia 06: Pamukkale

2008-11-12T10:23:00.007+02:00

Hehe, am cam tras mâța de coadă cu povestea din Turcia. Și mai sunt atâtea altele care așteaptă. Adevărul e că după ce am scris episoadele despre Cappadochia, cea mai frumoasă partea a călătoriei, nu mai aveam nici o motivație să mai povestesc.
Doar că între timp am scris o carte cu povestea călătoriei și a trebuit să umplu cumva cele 80 de pagini. (dați click mai jos pentru primele 15 pagini).

După cum ziceam în ultimul episod, am început drumul spre casă. Drumul acesta a început să ne poarte printre maci. Tot mai mulți și mai mulți maci.

Ei, macii aceștia ne-au dus spre Pamukkale. Pamukkale e o altă ciudățenie a naturii care, împreună cu Cappadochia, te fac să te simți în Turcia ca pe o altă planetă. Iată o legendă ce circulă în Pamukkale încă din antichitate:

O fată tânără dar destul de urâtă, care era nemăritată, s-a hotărât să se sinucidă pentru că nimeni nu vroia să se însoare cu ea.
S-a aruncat de pe o terasă de travertin din Pamukkale și a căzut într-un bazin; dar nu a murit.
A devenit foarte frumoasă datorită apelor în care a căzut. Apoi s-a măritat cu fiul Lordului din Denizli...

Și ca să știți despre ce vorbesc, mai jos este o fotografie cu Adriana pe masivul de travertin:

Eu și Adriana la o cură de înfrumusețare a picioarelor:

Apusul văzut din bazinul de travertin:

Satul Pamukkale văzut de sus:

Fotografia de mai jos are o poveste mai hazlie. Am coborât de pe muntele de travertin abia noaptea din cauza fotografiei de mai sus. Am hoinărit puțin prin satul, dealtfel destul de mic, până ce am văzut tot ce era mai interesant. Sau așa credeam noi.
Am pornit spre casa unde ne-am cazat și ne-am trezit, destul de brusc, în mijlocul unei grămezi de oameni. N-am apucat să ne dăm seama ce se întâmplă că au și venit în spatele nostru două mașini de jandarmerie cu girofarurile pornite. Peste câteva secunde auzim împușcături într-o curte din fața noastră. Adriana, cu codița între picioare, îmi zice să fugim că poate e revoluție. Totuși oamenii păreau prea relaxați pentru o revoluție.
Mă duc până la gard, mă urc pe gard și văd un fel de horă în autogara satului :-)) În mijlocul celor ce dansau era un "cowboy" ce trăgea focuri cu un pistol. Momentul acela mi-a amintit de dansurile din Căminul Cultural, din copilăria mea.

Va urma ... cândva.

Visand la zbor

2008-11-09T10:51:00.004+02:00

Zborul e una dintre cele mai vechi dorințe ale omului. De câte ori nu ai visat ca zbori? Dacă citim statisticile aflam ca tot mai multi romani au ocazia de a zbura. Daca ati zburat poate ati gasit visul acesta justificat sau poate nu.
Spre norocul meu am avut ocazia sa zbor si cu parapanta, nu doar cu avionul. Am gasit ca parapanta se apropie de visul de a zbura. Comparativ, avionul ofera acceasi senzatie de zbor precum un automobil ofera senzatia de calatorie in comparatie cu o motocicleta. Stai inchis intr-o conserva si vezi pe ecranul parbrizului ca te deplasezi.
Lectia de zbor de azi ne este oferita de prietenii Raul si Peti.

Desprinderea de teluric:

Privelistea de sus:

"Chasing the sun":

Privind spre munti:

Intoarcerea la conserva:

CFR Cluj - Bordeaux

2008-11-05T01:12:00.003+02:00

Un meci slab cu final trist pentru noi. Am pierdut 6 puncte cu echipa de pe ultimul loc din grupa. Si asa am ajuns noi pe ultimul loc.

Copiii prafului negru

2008-11-01T10:32:00.006+02:00

Dupa cum v-ati obisnuit nu scriu pe blog decat foarte rar. De cele mai multe ori pun cateva fotografii, poate cu o mica descriere. Insa acum vreau doar sa scriu. Sa scriu despre un slideshow la care am ajuns prin intermediul sitului de Resurse Foto.
Acolo am gasit un link spre un gen de fotografie care chiar conteaza, fotografie ce poate schimba ceva. E vorba despre fotografia documentara.
Un alt bun exemplu este aceasta fotografie facuta de James Nachtwey in Indonezia. Iata ce spunea James Nachtwey despre aceasta fotografie:

" Cand articolul a fost publicat donatiile au inceput sa curga. Un fond de ajutorare a fost infiintat si familia acum locuieste intr-o casa la tara avand asigurate toate necesitatile. A fost o poveste ce nu incerca sa vanda nimic. Jurnalimul a oferit un canal pentru simtul natural de generozitate al oamenilor. "

De multe ori avem exemple de acest tip aproape de noi doar ca le ignoram atat de bine incat nici nu stim ca exista. Ca mici exemple as da comunitatea care traieste si munceste la Pata Rât, groapa de gunoi a Clujului. Cateva fotografii despre aceasta comunitate puteti gasi pe blogul meu aici si aici.
Iata si slideshowul despre care vorbeam la inceputul mesajului: click aici.

CFR Cluj - Unirea Urziceni 1-0

2008-10-31T22:30:00.004+02:00

Nu stiu cine a programat meciul de la 17. Vinerea la ora asta multa lume inca munceste. Si acum, dupa schimbarea orei, nu mai este nici lumina naturala deci pozele le faci tot pe nocturna. Noroc cu ISO 1600 bine facut de Canon.
Si cum multa lume munceste si eu eram tot la munca. Am prins doar a doua repriza, cea cu golul. Mai jos sunt cateva fotografii.

Faza unicului gol al partidei CFR Cluj - Unirea Urziceni, gol marcat de Yssouf Kone in minutul 52.

Portarul lituanian Gedrius Arlauskis este invins de sutul lui Yssouf Kone.

Dubarbier si apararea Unirii Urziceni.

Duel aerian intre Yssouf Kone si fundasul Urziceniului George Galamaz.

Duel intre Emmanuel Culio si Bogdan Mara.

Duel intre Yssouf Kone si George Galamaz.

Dan Petrescu, antrenorul oaspetilor.

CFR Cluj - Dinamo

2008-10-18T11:51:00.006+03:00

Câteva fotografii de la meciul CFR Cluj - Dinamo, nu cele publicate ci "restul".

Microbiștii mergând spre stadion:

Salutările dinainte de meci:

Lobonț la pământ:

Scoțând mingea din poartă:

Apărarea:

Lapte gros:

Dezamăgirea:

E greu să fii pe banca de rezerve. Mai ales că nu e încălzită.

Al 12-lea jucător:

Periculos :-)

Bucuria victoriei:

Fotografii cu fanii:

Rezumatul meciului:

Weekend frumos!

Amintiri din puscarie

2008-10-07T08:27:00.005+03:00

Fotoreportaj realizat in inchisoarea din Sighet.
Cel mai bine este sa-l vedeti in full-screen. Pentru a-l vedea in high quality pe situl Youtube faceti click aici.

Londra

2008-10-04T23:40:00.008+03:00

Am dat o tură prin arhivă și mi-am amintit că anul acesta am fost și prin Londra. Londra aceea în care plouă tot timpul și nu vezi soarele. Probabil acesta-i motivul pentru care pub-urile sunt pline: să se adăpostească de ploaie. După o bere și o porție de fish&chips parcă și ploaia îți e prieten.

Dacă tot ești în Londra mergi să vizitezi și obiectivele turistice. Unul dintre cele mai renumite este schimbarea gărzii de la palatul Buckingham. Ca spectacol coreografic este interesant, asta dacă reușești să vezi ceva. Dacă nu ești în primele rânduri poți oricând privi prin LCD-urile camerelor de filmat din față.

Apoi urmează celelalte obiective:

House of Parliament:

Tower Bridge:

Iar pentru o panoramă nocturnă nu e de ratat Canary Wharf:

Intrarea în Natural Science Museum:

După ce am scris despre obiective turistice cred că e cazul să scriu și despre oameni. Sau mai bine niște fotografii din metropola, o oglindă a diversității fostelor colonii britanice.

Discuție în Speaker's Corner, locul de naștere al democrației:

Discuție:

Having fun, într-unul din multele parcuri:

OZN:

Intrarea în grajdurile imperiale: Pe aici nu se trece!

CFR Cluj - Steaua

2008-09-27T11:43:00.004+03:00

Turcia 05: Antalya

2008-08-17T21:38:00.008+03:00

Dacă Antalya poate fi rezumată într-o singură propoziție aceasta ar fi "O mulțime de globuri de cristal". Aceste globuri de cristal găzduiesc, conform statisticilor, 8 milioane de turiști anual. Pe țărmul Mediteranei sunt înșiruite, într-un șirag, hoteluri și complexe turistice precum acest hotel de multe stele, ultra all-inclusive. Nu spun acestea pentru a mă mândri ci pentru a reda atmosfera din hotel.
După prima zi îmi era clar că urma să petrec o săptămână în compania rușilor veniți să-și cheltuiască barilii de petrol și a nemților ce caută un loc în care să-și prăjească pielea prea ascunsă soarelui. În imensul hotel cu câteva sute de camere eram singurii care nu au venit cu avionul și nu au fost luați cu autocarul de la aeroport. Dealtfel eram singurii care nu vorbeau germană sau rusă, spre mirarea turcilor din numeroasele echipe care trebuiau să te atragă în atmosfera globului de cristal.
Probabil eram și singurii care întorși acasă, gândindu-se la Turcia, nu se vor gândi numai la globul de cristal de pe malurile Antalyei.

După o zi de odihnă am început să nu-mi mai găsesc locul în imensul hotel construit pentru o altă lume decât cea în care trăiesc eu. Am lăsat-o pe Adriana să se odihnească și să se bucure de soare și am început să străbat satele din jur, pe jos încercând să mă ascund de canicula din mai. Înafara globului de cristal am întâlnit femei ce secerau orzul manual și transmiteau meșteșugul spre generația următoare.
Tot acolo am întâlnit și un cultivator de banane ce-și uda ogorul cu un furtun. Pot să vă spun că nu știți ce gust trebuie să aibă o banană dacă ați gustat doar bananele vândute în magazinele de la noi. E ca și cum ai consuma roșii numai iarna, de la supermarket, și ai zice că știi ce gust au roșiile din grădina țăranilor. Din păcate acum de câte ori mănânc banane am impresia că mănânc cartofi. Totuși poate că e bine să trăiești în ignoranță.
După ce mai multe sute de ani turcii ne-au cotropit m-am răzbunat pe ei și le-am cucerit fortăreața Alara Han aflată pe un vârf de 150 de metrii. Cum am ieșit din globul de cristal am întâlnit oameni ospitalieri și prietenoși. Lanterna folosită pentru a intra prin tunelul lung de 100m ce ducea la fortăreață am primit-o împrumut de la vânzătorul unei alimentare de la baza fortificației. Acest lucru era de neconceput în hotel unde persoane precum recepționerul așteptau bacșis și pentru ați oferi ceea ce deja ai plătit.

3

În episodul următor vom începe călătoria spre casă.

Turcia 04: Cappadochia - Antalya

2008-08-13T22:21:00.005+03:00

Da, m-am hotărât să dau gata povestea cu Turcia, doar că s-au întâmplat atâtea încât mi-e greu să zbor peste. Povestirea de azi începe într-o lume și se termină în alta, total opusă. Începe în Cappadochia, mai precis în Selime, la intrarea în valea Ihlara.
Băiatul de mai jos ne deschide ușa de ieșire din cimitirul ce adăpostește mormântul Sultanului Selime.

Cum orice lucru frumos se termină repede și șederea noastră în Cappadochia s-a terminat în mai puțin de o zi.
Am pornit pe drumul national spre Konya, ținutul dervișilor. Autostrăzile turcilor sunt bune. Chiar și drumurile lor naționale sunt mai bune decât autostrăzile noastre: au două benzi pe sens, despărțite prin stâlpi reflectorizanți și un șanț lat de 1-2 metrii. Dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost drumul dintre Aksaray și Konya. 150 de kilometrii și doar 4 curbe. În sfârsit am găsit o șosea mai plictisitoare decât șoselele din Ungaria.
Dar cum fiecare lucru rau are un miez bun, Adriana se bucură că am ajuns la câmpie și ne îndreptăm spre mare. Aceasta până când am ajuns la intrarea în regiunea Antalya, un pas pe la 1000 m :-)
Trebuie să ajungem la mare cât de repede pentru a nu crede că am adus-o iarăși la munte.

Turcia 03: Istanbul - Kappadochia

2008-08-10T00:00:00.010+03:00

Aici începe cea mai frumoasă etapă a călătoriei. Pornim după-masa din Istanbul pe autostrada ce duce spre Ankara. Pe la zece seara ieșim de pe autostradă să cautăm un pat de dormit.
Cum nu e zonă turistică oamenii vorbesc doar turcește. Oprim la o benzinărie și le explicăm prin semne că vrem să dormim și arătăm spre căsuțele din spate, căsuțe care erau în direcția în care am parcat mașina. Politicoși din fire ne invită înăuntru, unde părea a fi un bufet din România de acum 15 ani, și ne oferă ceai. După două ceaiuri încercăm să le spunem că vrem să dormim. Ei ne arată drumul spre mașină. Noi le spunem "oda", adică cameră. Ei "oda ioc", adică cameră nu este :-). Ne distrăm de noile noastre cunoștințe de limbi străine și pornim mai departe până în Yenicsaga unde găsim un loc de dormit și un om care vorbește germană. Păcat că noi nu.
Dimineața devreme pornim spre Kappadochia, prin Ankara.

După mulți kilometrii ajungem în regiunea care a adăpostit primii creștini. Din timpul acestora și până în anii '70 aici nu au existat case. Doar locuințe săpate în calcarul modelat de natură sub forma unor țugui. Fotografiile de mai jos sper să vă convingă că am fost cu adevărat în Țara lui Oblio.
Ne-am cazat într-un țugui și am pornit să vizităm Goreme, localitatea în care au trăit întemeietorii bisericii. Am văzut un adevărat oraș dezvoltat pe verticală, locuințe cu 4-5 etaje datând din primele secole ale erei noastre. Tot aici am putut vedea cum a evoluat pictura bisericească din secolul 1 e.n. până în secolele 8-13.
Cel mai mult ne-au impresionat locuitorii acestei zone desprinse din imaginație. Începând cu faptul că, deși în ultimii 40 de ani și-au construit case, au păstrat o arhitectură ce se încadrează în mediul natural. Nu pot să nu-mi amintesc de parcurile naturale pline de vile, de pe la noi.

La ieșirea din Goreme am intrat în vorbă cu un paznic. Când a auzit că am ajuns în acea zi și că a doua dimineață vom pleca a zis că avem multe lucruri interesante de văzut. S-a urcat într-o mașină albă și a zis să-l urmăm.
Ne-a dus la un atelier de olărit, evident subteran, săpat în calcar. Aici Adriana a luat câteva lecții și a reușit să facă un fel de capac de oală.
Apoi am fost conduși la o manufactură de covoare unde am putut vedea țesătorese care lucrau câte 3 luni la un covor. Am fost impresionat de răbdarea lor cât și de răbdarea celui care încerca să ne vândă un covor.
Prietenul nostru ne-a condus și într-un loc cu priveliști numai bune de fotografiat.
După 3 ore și 40 de kilometrii ne-am despărțit de ghidul nostru Sitk cu promisiunea de a-l aștepta peste doi ani în România.

Seara ne-am întors la camera noastră săpată în stâncă și am luat ceaiul pe divanul din casa din copac. Da, ați citit bine, era o casă pe ramurile unui copac.
În timp ce savuram ceaiul am auzit muzică venind din sala de mese. Acolo ospătarii "concertau" pentru două persoane, pesemne improtante, ce le ofereau câte un bob de strugure în vârful furculiței. Pentru a-și arăta statutul unul dintre "importanți" ne-a oferit o farfurie cu fructe. În semn de mulțumire i-am făcut o poză și am tipărit-o la mica mea imprimantă portabilă. Profund impresionant mi-a mulțumit vreo 5 minute deși am înțeles doar că el e "Mustafa, money no problem". Cel puțin așa s-a recomandat; un fel de Becali al Kappadochiei.
Deși am făcut traseul prin Kappadochia pentru a vedea peisajul extraterestru am rămas impresionat în primul rând de oamenii întâlniți și de ospitalitatea lor, ospitalitate valbilă în toată Anatolia. Din nefericire în zonele turistice precum Istanbul sau Antalya această ospitabilitate și bunăvoință sunt mai greu de găsit.

Turcia 02: Istanbul

2008-07-13T21:28:00.007+03:00

In Istanbul incepe adevarata noastra vacanta. Marea metropola a orientului este atat de diversa precum cele doua continente care o gazduiesc. La un moment dat poti privi restaurantele de pe o strada si te simti in Roma, centrul crestinatatii. Cateva minute mai tarziu te poti simti in inima Anatoliei, doar privind oamenii de pe strada, iar daca intri in bazar o sa intalnesti un peisaj tipic arab intesat de europeni.
Prima zi a fost monopolizata de Adriana cu o oprire la Marea Marmara iar apoi mai multe ore petrecute in bazar. Marele Bazaar este o lume in sine. Cu 58 de strazi acoperite, 6000 de magazine si pana la 400 000 de vizitatori zilnic este mai mult decat isi poate dori orice shopper de mall. Dar pe langa comert, Marele Bazaar, este un caleidoscop de oameni si experiente neasteptate.
Fie ca vreti sau nu, odata ce ati intrat in Marele Bazaar sigur veti cumpara ceva. In Turcia preturile nu sunt afisate decat in locatiile turistice. Fie ca este afisat sau nu pretul se negociaza. Daca in Marele Bazar pretul corect e 10% din cel initial, in zonele mai putin intesate de turisti prin negociere pretul scade doar cu un sfert.

Iata si cateva imagini din Marele Bazaar:

Gramofon baba, unul dintre putinii "tatii"(baba) ai gramofonului inca in viata.

Vanzatorul de fructe:

In asteptarea cumparatorilor de suveniruri.

Adriana.

A doua zi am acaparat-o eu. A fost ziua in care am vizitat Sfanta Sofia (Ayasofia), Moscheea Albastra (Sultanahmet Camii), Palatul Imperial Topkapi. Desi de data aceasta am vizitat rezervoarele romane tot nu am reusit sa vad haremul. Un motiv in plus sa mai trec prin Istanbul :-).

Sfanta Sofia.

Rezervoarele romane (Yerebatan Sarnici).

Fantana din parcul acesta.

Spre seara am pornit spre destinatia urmatoare: Cappadoccia. Pe aceasta cale va avertizez ca traversarea podului de peste Bosfor se plateste abia in partea asiatica cu cartele despre care nu am aflat de unde se cumpara. Si sa nu aveti incredere in politistii de la bariera, mie inca imi datoreaza 7 euro.
Iesind din Istanbul primul lucru care se schimba sunt oamenii. Incepi sa gasesti legendara ospitalitate musulmana. Oriunde te opresti oamenii te invita la ceai, ceai pe care nu-l poti refuza pentru ca rar gasesti un vorbitor de limbi straine, spre deosebire de Istanbul unde oricine vorbeste engleza si destul de usor poti gasi un vorbitor de romana.
Le multumesc si angajatilor benzinariei de langa Yenicsaga dar noi nu doream sa dormim in parcarea benzinariei, cautam un hotel. Oricum ceaiurile au fost bune, ca peste tot in Turcia.

Podul peste Bosfor.

Chipintaci.

Turcia 01: Cluj - Istanbul

2008-07-12T23:28:00.006+03:00

In Turcia am fost prima data acum 10 ani. Desi mai fusesem in destul multe tari din "Vest", Turcia m-a impresionat si mi-am dorit sa o cunosc mai bine. Iata ca dupa 10 ani am avut ocazia de a ma intoarce in tara de pe doua continente.
Planul initial era ca dupa Delta sa ma intalnesc cu Adriana in Bucuresti de unde, calare pe Pegaso, sa mergem spre Istanbul. Doar ca in aceasta primavara Delta si-a adunat noroaiele si m-a rapus, dupa cum am scris aici. Dupa 18 ore de noroi, ploaie si condus ud am ajuns acasa, am dormit 6 ore, m-am urcat in conserva si am pornit spre Steaua Sudului.
Prima zi am mers in Bucuresti unde am ajuns suficient de repede ca sa avem timp sa ne odihnim.

Adoua zi, dupa ceva cumparaturi, am plecat spre "orientul paganat", vorba lui Pittis.
Din fericire in la iesirea din Veliko Turnovo reusim sa ne pierdem si asa ajungem sa facem drumul de la Gabrovo la Vonesta Aoda, un drum de 40km, o singura banda pe ambele sensuri, prin padure, prin muntii Stara Planina. In era GPS-ului e mai greu sa ajungi pe asa drumuri minunate, noroc ca nu m-am "spurcat" cu GPSuri.
Iesim apoi la drumul national pentru a vedea ca e mult mai rau decat "scurtatura" din munti. Ba mai avem de mers si vreo 20km pe piatra cubica.

Ne ghidam dupa harta si ajungem nu la un curcubeu, ci la doua. Cucrubeele anuntau o ploaie torentiala ce avea sa ne insoteasca pana in Istanbul. Ajunsi seara in Istanbul incercam sa gasim zona cu hoteluri in care am fost acum 10 ani. Ajungem in Sultanahmet unde mai sunt locuri doar la un guesthouse. Din fericire ciudatul de la guesthouse nu ne primeste. Dupa vreo ora de cautat hoteluri incepe sa-mi functioneze busola si ajungem in Mimar Kemalettin unde gasim repede un hotel decent la un pret acceptabil.

Va urma!

Transalpina

2008-07-08T22:07:00.008+03:00

DN67C, sau Transalpina, este drumul care leagă Sebeșul de Novaci. După denumire este un drum național, în realitate se poate vedea în pozele de mai jos. Transalpina a fost construită de armata germană (Wehrmacht) ca drum strategic în cel de-al doilea război mondial. De atunci a rămas "șoseaua " la cea mai mare altitudine din România, atingând 2145m în Pasul Urdele, cu peste 100m mai sus ca Transfagarasanul.
Din fericire Transalpina nu a fost întreținută și s-a degradat destul de mult în ultimii 50 de ani. Spun din fericire pentru că pe Transfăgărășan nu ai loc de maneliști și de conserve.
Auzind atâtea lucruri interesante Transalpina e locul în care mi-am dorit să ajung de când am avut prima motocicletă. Din fericire am așteptat să mă ducă căluțul înnaripat, pe nume Pegaso.
Excursia a început vineri dupămasa când am iesit de la serviciu și împreună cu Cristi și Delia am pornit spre Sebeș unde trebuia să-i întâlnim pe Lucian împreună cu alți trei motocicliști bucureșteni. Cu puțină întârziere ajung și cei doi Lucian, Codruț și Robert. Fiind deja noapte pornim cu gândul de a gasi un loc bun de campat. Trecem de fetele de la Căpâlna și găsim o poiană pe malul lacului. Facem un mic foc de tabără cu lemne primite de la sodații care erau campați în același loc (carora le mulțumim), stăm la o poveste și ne culcăm obosiți.
Sâmbătă devreme pornim spre Novaci. Traseul începe frumos și se continuă tot mai frumos. Și mai greu. Poate de aceea e așa frumos, frumusețe apreciată de mulți motocicliști și biciciliști întâlniți pe traseu. Bicicliștii trebuie admirați pentru că au reușit să pedaleze până la înălțimea la care nici motoarele nu mai trag, ca să nu mai zic că drumul e defapt o cărare de bolovani.
Și ca orice lucru frumos în România se termină cu ceva urât, extrem de urât: stațiunea Rânca, o adunătură de termopane la începutul golului alpin.
Sâmbătă dupămasa am pornit spre Cheile Sohodolului, unde am și campat. Cheile sunt atât de frumoase dat atât de pline de mici și bere încât nici nu m-am oprit să fac poze :-( .
Am continuat pe un drum forestier până la Valea de Pești, la poalele Munților Retezat, pentru a termina frumos un weekend minunat.

Partea nordică a Transalpinei mai are zone de asfalt. Pe o lungime de câteva sute de metrii își merită numele de drum național. Lucian nu era în apele lui pe asfalt :-)

La sud de Obârșia Lotrului începe soseaua alpină, printr-un pod lipsă.

Și drumul începe să fie greu.

Spre 2148m.

Pregătind masa în Cheile Sohodolului:

Raliul Clujului 2008 - Mobil 1

2008-06-21T20:10:00.003+03:00

Proba specială 2 Mărișel.

Printesa

2008-06-19T08:13:00.001+03:00

Delta Dunarii 2008

2008-06-15T18:49:00.011+03:00

După îndelungi amânări m-am hotărât să vă arăt pozele de anul acesta din Deltă. Am epuizat toate scuzele așa că e cazul să mă pun pe treabă.
Ca să nu uit, o să încep ca la Oscaruri, cu mulțumirile. În primul rând îi mulțumesc Adrianei pentru că a mers la serviciu în timp ce eu hoinăream prin Deltă. Așadar îți mulțumesc, Adriana!

În al doilea rând mulțumesc calului înnaripat, Pegaso, care m-a dus și adus. Între noi fie vorba și calul a fost interesat să vină deoarece a primit copite noi și un lanț numai bun de rupt în dinți.

Prima zi de concediu a fost o seară, vineri seara. După ce am terminat serviciul am fost acasă să-mi iau bagajele și, pe la 8 seara, am pornit la drum. Am mers până s-a lăsat noaptea bine și am decis să-mi încerc cortul puțin mai departe de aglomerația șoselei. Am ales lacul Bezid, undeva între Târgu Mureș și Sovata. Continui cu mulțumirile și de această dată le adresez angajaților de la RA Apele Române pentru că m-au primit pe iarba grasă din curtea lor. Le mulțumesc și că m-au servit cu un pahar de țuică dar nu-mi era frig deloc. La întoarcere ar fi fost bine venit!
Dimineața m-am trezit pe malul unui lac minunat din care ieșeau aburi ca dintr-o oală cu mămăligă. Până am stat la soare și m-am dezmeticit s-a topit aburul de pe lac și s-a uscat și cortul.

Fiind sâmbăta dinaintea Paștelor am trecut în viteză prin Ungaria. Deși peisajul era îmbietor trebuia să ajung astăzi la destinație.

Din Ungaria mai treci câteva dealuri și ajungi în Modova. Alte locuri frumoase în care merită să petreci cât mai mult timp. Dar șaua cea nouă începea să se muleze pe noul ei proprietar și devenea tot mai greu să fac o pauză. Mai ales că aripile căluțului băteau neobosite.

Tot povestind cu mine în gând am ajuns și la primul bac: Galați. După un scandal cu maneliști pornește bacul și ajung în județul Tulcea. Fiind pe o "insulă" mă pot bucura singur de asfaltul proaspăt turnat și de aripile calului fermecat. Ajung în Tulcea chiar când pleacă bacul, ocazie cu care aflu că am prins ultimul bac. Următorul este peste trei zile. E bine să fii norocos și să ajungi unde trebuie doar din întâmplare.
Mă așteaptă 70km de mers până la Chilia-Veche. Merg puțin pe drum și un polițist de frontieră îmi arată o scurtătură "bună pentru motociclete și mers pe jos". Cum economisesc vreo 15km, deși e doar o cărare, pornesc pe scurtătură. Mă întâlnesc cu un belgian pornit cu bicicleta spre Chilia și nu pot să nu-l admir pentru ceea ce face.
Ajung la Pardina, locul în care se termină scurtătura, și văd că trebuie să trec pe o conductă de fier. Cum deja se însera nu pot să mă întorc 30km, așadar trec pe conductă. Evident că cei care au făcut cauciucurile nu s-au gândit că o să circule pe drum de fier, că doar nu e tren. Îmi alunecă roata de pe spate. Cad. Mă ridic. Dau jos bagajele. Mă chinui vreo 15 minute să ridic motocicleta, supravegheat de o localnică operată de apendicită.
Îmi repet proverbul "Nu lăsa drumul pentru cărare" și pornesc spre Chilia. După câțiva kilometrii de bolovani o iau iarăși pe cărări.

Pe la ora zece seara ajung la pensiunea Șefului Tudor. Mănânc un pește și apoi mă pun pe pat pentru 15 minute, înainte de a merge la slujba de Înviere. Adorm imediat și mă trezesc a doua zi dimineață :).

Ca să simt și eu că sunt Paștele merg duminică la biserică. Aici am fost surprins de la intrare să văd mai puțini oameni de câte degete am la cele două mâini, într-o biserică demnă de orice reședință de județ. După terminarea slujbei am fost iarăși surprins, de data aceasta în mod plăcut, de invitația preotului la un ou roșu cu vin și cozonac.

De prin a doua zi de stat în Deltă a început să plouă. Timp de câteva zile nu am avut altceva de făcut decât să mă plimb într-o parte și în cealaltă prin sat, pe diguri și prin imensitatea Deltei.

Din când în când apărea de nicăieri câte cineva. O persoană , un iepure sau un cal.

Pentru cei care nu știu în timpul lui Ceaușescu, Delta Dunării nu a însemnat doar agricultură prin distrugerea naturii ci și lagăre sau colonii de muncă. Chilia Veche, Periprava, C.A. Roseti, Grindu Leteam Siștofca sau Strachina erau locurile în care își găseau sfârșitul cei ce nu gândeau la fel cu regimul. Astăzi zidurile coloniilor te lasă să ghicești prin crăpături ceea ce a fost cândva în interiorul lor.

Cum Delta adevărată este pe baltă am hotărât să lupt cu ploaia și să stau două zile singur pe o insulă.

Deși vremea nu anunța nici o schimbare am plecat cu o barcă ce avea să mă lase pe o insulă cu două cherhanele. Aici aveam să trăiesc traiul pescarilor, dar fără pescari, fiind perioadă de prohibiție.

Adevărata bucurie a locuitului pe insulă este vocea naturii. Tot timpul ești înconjurat de glasul păsărilor și al altor animale. Aici este unul din puținele locuri în care m-am simțit precum într-un documentar de pe Animal Planet. Mare păcat că trebuie să parcurgi 800km pentru a ajunge la un loc de natură pură.

Odată cu lăsarea nopții am descoperit alți locuitori ai acestor meleaguri. Vocea lor, deși puternică, m-a ajutat să dorm bine și să mă trezesc la ora 6 mai odihnit decât am fost vreodată acasă.

A doua zi mi-am dat seama că am pierdut pariul cu vremea și, profitând de apariția domnului Anton m-am îmbarcat spre Chilia.

Ca întotdeauna natura, pentru a-mi arăta că e mai sus de noi, mi-a arătat un curcubeu minunat când mă apropiam de Chilia.

Pozele mele se termină pe aici deoarece la întoarcere cei 70km de cărări și drumuri de pământ s-au transformat în 70km de noroi, ploaie și transpirație. Copitele căluțului, fiind lustruite pentru asfaltul ce aveau să-l întâlnească până în Turcia nu erau pregătite și pentru noroaiele Deltei. Așa se face că, pornind pe la zece dimineața, am ajuns la asfalt dupămasa, pe la patru.
Prea obosit pentru a gândi m-am decis să duc motocicleta în Cluj de unde să pornesc cu mașina spre Turcia. Cum drumul acesta nu era prevăzut în program nu aveam timp de zăbovit. Am pornit și tot la ora 4, dar dimineața, eram în Cluj, ud tot și înghețat, numai bun de a porni spre Turcia ;).
Dar deja asta e o altă poveste.

Italia - Romania 1-1

2008-06-13T23:56:00.006+03:00

Vineri, 13 iunie, ora 19:00 arbitrul fluieră startul meciului Italia-România, meci în care Italia are nevoie de o victorie în timp ce România are nevoie de cel puțin un egal pentru a nu ieși din cursa calificărilor.

Minutul 55, Adrian Mutu înscrie primul gol al României la acest campionat. România conduce campiana mondială.

Suporterii și jucătorii se bucură, victoria părând mult mai aproape.

Un minut mai târziu Panucci ne lasă fără speranță. Italia egalează.

Meciul se încheie 1-1, condiții în care România, ajutată și de rezultatele Olandei, devine favorită pentru a se califica de pe locul 2. Suporterii ies pe stăzi pentru a sărbători un meci bun al nationalei României.

Supoerterii se întâlnesc în Piața Avram Iancu, locul devenit tradițional pentru sărbătorirea victoriilor echipelor de fotbal.

Roşia Montană la Iulius Mall Cluj

2008-06-13T09:34:00.004+03:00

Revin cu un anunţ asemănător cu ultimul. Expoziţia de fotografie "Un altfel de Roşia Montană" s-a mutat într-un loc mai uşor accesibil: Iulius Mall. Până la sfârşitul lunii iunie fotografiile sunt expuse la parter, în jurul celei de-a doua fântâni arteziene.
Vă aşteptăm!

Rosia Montana - expozitie de fotografie

2008-05-10T15:42:00.009+03:00

Daca v-au placut pozele cu Rosia Montana de aici,
aici, aici, aici sau de aici atunci va invit sa le vedeti pe hartie in Quo Vadis Cafe.
Vor fi expuse fotografii pe aceeasi tema facute şi de catre Marius Muresan.
Daca doriti sa aflati mai multe despre Rosia Montana puteti discuta cu invitatii nostri in 20 mai, la ora 19, in Quo Vadis Cafe.

Dakar Series - Central Europe Rally

2008-04-23T23:20:00.010+03:00

Deşi pentru mulţi vestea anulării ediţiei de anul acesta a raliului Paris-Dakar (defapt Lisabona-Dakar) a fost o veste proastă pentru mine a fost o veste foarte bună. Aveam să-mi dau seama peste vreo două luni când am aflat că ediţia 2008 a celebrei competiţii se va desfăşura în România şi Ungaria. Cum etapele din România au avut loc lângă Baia Mare nu puteam să ratez ocazia şi duminică am pornit din Cluj spre Baia Mare.
Cuvintele sunt de prisos. Mai scriu doar numele celor ce apar în fotografii.

Cyril Despres - KTM - de 3 ori învingător la Paris-Dakar, de 2 ori locul 2 la Dakar, de 2 ori învingător la Redbull-Romaniacs şi multe altele.

Marc Coma -KTM, câştigător al Dakarului în 2006 şi campion mondial în 2005, 2006, 2007.

David Casteu - KTM - locul 2 la Dakar în 2007

Carlos Sainz - VW - dublu campion mondial WRC, de 4 ori ocupant al locului 2 şi de 4 ori al locului 3 în WRC

Carlos Sainz

Stephane Peterhansel - Mitsubishi, de 9 ori câştigător al Dakarului, atât la motociclete cât şi la auto

Celorlalţi piloţi le cer scuze dar sunt prea obosit să caut palmaresul lor :)

Bineînţeles şi copiloţii sunt importanţi.

Polus Tunning show

2008-04-14T22:31:00.006+03:00

Câteva fotografii de la Polus Tunning show din acest weekend. Sau mai bine zis o parte, cea mai interesantă. Dacă nu aţi fost nu aţi pierdut maşini sau driftinguri impresionante. Doar ce se vede.

PS: Daţi click pe butonul play de may jos (săgeata):

Mireasa de primavara

2008-04-13T23:02:00.008+03:00

Maestre, muzica!
(dă click pe butonul de play de mai jos)

Doresc să adresez mulţumiri fetei mele, modelul, şi căluţului care ne-a dus până în primăvară.

Şi în final nu a fost aşa greu. Ne-am şi distrat.

Tudor

2008-04-06T21:42:00.003+03:00

Câteva clipe de fericire desenate cu ajutorul unui aparat de fotografiat.
Cu dedicaţie specială pentru nepotul meu, Tudor, şi pentru bunicul său.

Rosia Montana - ep. 4

2008-03-31T23:43:00.008+03:00

Iată că am ajuns şi la episodul cu numărul 4. Fără politică, fără alte comentarii şi doar o poză. Daţi click pentru a o mări.
Privind din Roşia Montană spre est:

Moda la Iulius Mall

2008-03-30T00:01:00.005+02:00

(dă click pe butonul de play de mai jos)

Câteva fotografii de la prezentarea de modă de la Iulius Mall, Cluj. Enjoy.

Şi câteva într-un decor mai rece:

Colecţiile de Vară 2008 la Polus Center Cluj

2008-03-16T22:30:00.008+02:00

După ce fotografiile haute couture de la Catălin Botezatu nu au avut mare succes am trecut la pret-a-porter. Polus Center:

Mitingul organizat la Cluj de Noua Dreaptă

2008-03-15T12:57:00.003+02:00

Câteva imagini de la manifestaţia organizată de Noua Dreaptă în Cluj-Napoca, azi , 15 martie 2008:

Organizatorii intonând imnul naţional:

Participanţii cântând "Deşteaptă-te române!"

Şi simpatizanţii:

Acordând interviuri presei:

Destrămarea:

Roşia Montană şi cianura (ep 3)

2008-03-13T20:23:00.008+02:00

După cum spuneam in episodul 1 si in episodul 2, acum soseste episodul 3. De ce azi? Pentru că azi in Camera de Industrii a Camerei Deputatilor parlamentarii PSD si PD-L au votat impotriva şi au respins legea care interzicea folosirea cianurii in minerit.
Politicienii ar trebui sa stie ca nu numai oamenii de rând mor din cauza cianurii. Aceasta subsanta a facut mult victime celebre precum: Adolf Hitler, Erwin Rommel, Eva Braun, Heinrich Himmler, Wallace Carothers, Hermann Göring sau Grigori Rasputin.
Bineinteles ca nu numai oamenii sunt afectati de cianura. Mai jos va arat cateva locuri ce vor fi afectate de cianura:

Roşia Montană - Taul Corna

Roşia Montană - Taul Brazi

Roşia Montană - Masivul Jig-Vădoaia

Roşia Montană - Masivul Jig-Vădoaia

Începe vânătoarea?

2008-03-09T19:25:00.013+02:00

Camera Deputaţilor a modificat legea vânătorii în data de 26 februarie 2008. Noua lege permite vânătoarea în parcurile naţionale şi în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Până în acest moment 2300 de persoane au semnat o petiţie online adresată Preşedintelui Traian Băsescu prin care se cere acestuia să nu promulge legea amintită.
Cum în România petiţiile online nu au avut rezultate până acum vă fac cunoştinţă cu viitoarele victime:

Pelicanul.

Coţofana.

Fazanul (femelă).

Egreta.

Lebăda.

Mierla (mascul).

Mierla (femelă).

Deasupra norilor

2008-03-09T17:17:00.002+02:00

Roşia Poieni

2008-03-09T10:03:00.008+02:00

Aşa arată cariera de cupru de la Roşia-Poieni. Îmaginaţi-vă o carieră de 5 ori mai mare şi veţi şti cum îşi doresc unii să arate Roşia Montană.
O parte din ce este acum la Roşia Montană puteţi vedea: aici, aici sau aici.

Click pentru a mări: