Plimbare aeriana la Rimetea

Cine n-a visat ca zboara? E mult mai usor sa zbori in vis dar nici in realitate nu e imposibil. Si totul a devenit posibil datorita Adrianei si lui Attila Goger de la Aventuracard.
Vineri dimineata, cand lumea se trezeste sa mearga la munca eu deja eram pe iarba Aerodromului Dezmir incheind nasturi si fermoare pentru a rezista la 2 grade Celsius si vant de 150km/h. Aceasta pentru ca usa avionului fusese scoasa pentru a fotografia direct, nu prin plexiglass. Un pitic ce se plimba prin capul meu are probleme cu plexigassul.



Dupa ce Attila imi explica bordul avionului si incalzeste motorul o luam la fuga pe iarba. In cateva secunde suntem in aer iar eu ma gandesc ca ar trebui sa-mi schimb numele in Vuia. Prenumele e la locul lui deja.
In 2-3 minute trecem peste centura Valcele-Apahida si pe langa radio-releul de pe Feleac.





Mai trecem peste cateva sate in care doar aripa din imagine si Taromul ce venea de la Bucuresti sunt deasupra noastra. In departare se vede o crapatura, Cheile Turzii.





In mai putin de un minut departarea se apropie, crapatura se largeste iar eu trebuie sa ma opresc aici. Va amintesc ca am fost de multe ori la Cheile Turzii, prin vale si pe ambii versanti, m-am catarat peste tot pe unde nu mi-a fost frica dar niciodata nu am vazut Cheile Turzii asa frumoase si amenintatoare. Erau fioroase si semanau foarte mult cu Tsingy. Noroc ca Attila a luat un viraj cu multi G ce m-au infundat in scaun si nu m-au lasat sa ma intep in Chei.



Dupa ce m-a impresionat cu Cheile am mers peste o zona tare draga mie, Valea Ariesului. Doar ca acum imi arata o cu totul alta fata: Muntii Trascaului nu mai par de netrecut si Ariesul nu mai pare plin de PETuri.





Incepe sa ne prinda frigul si o luam spre Est pentru a ateriza la Coltesti la Conacul Secuiesc pentru a ne incalzi.
Inspre Aiud e ceata dar la Cheile Aiudului prindem razele soarelui si aparatul foto se bucura si el.







Attila imi prezinta din aer Rimetea cu Piatra Secuiului si Coltestiul cu cetatea sa. Da, au ce arata aceste doua sate.







Aterizam la Conacul Secuiesc si ma simt cu adevarat in alta tara. Si asta nu din cauza limbii materne a celor de aici ci din cauza a ceea ce vad.
Am mancat un Somloi Galuska extraordinar. Inca nu stiu din ce e facut dar e bun. Ii multumesc lui Attila pentru recomandare.
Pentru douazeci de minute am stat in curtea visurilor mele. Avea chiar si un avion.



Iar apoi am pornit spre servici. Am lasat acasa si bicicleta si motocicleta si masina pentru a lua avionul. Cam cum isi imagina si Jules Verne.



Poza de Hi5 e aici, doar cont mai trebuie sa-mi fac :-)



Dupa ce ne incalzim cu un ceai pornim inapoi spre Cluj si sunt initat in tainele trasului de mansa. Nu va speriati, nu eu pilotam asa aproape de sol.



La sfarsit dar nu in cele din urma familia mea: Adriana pozand si Daniel incercand sa porneasca avionul.



Pentru ca vineri a fost Ziua Pamantului am fost si la plantat copaci. Am plantat suficienti pentru a absorbi carbonul emis de tura aceasta cu avionul. Ar trebui sa fac la fel si dupa o tura cu motocicleta sau masina.

Daca aveti idei va re-amintesc si locul unde puteti visa si voi: Aventuracard.
Restul fotografiilor o sa le vedeti peste 2-3 zile in postarea urmatoare.