Padis

Sfântul Augustin spunea ca:

"Lumea este o carte iar cei ce nu călătoresc citesc doar prima pagină"

După ce am terminat de citit prefața vă pot spune că Lumea este o carte ce merită citită. În ultimul weekend (iartă-mă, domnule Pruteanu!) am recitit o pagina tare dragă mie, o pagină despre un loc frumos, liniștit; într-un cuvânt Padiș.
Deși este aproape de Cluj accesul în Padiș nu este pe atât de ușor precum și-ar dori mititeii din supermarket dar nici atât de greu pe cât mi-aș dori eu. Doar iarna. Când nimeni nu e dispus să facă kilometrii pe jos, prin zăpadă. Dovadă sunt fotografiile de mai jos. Atât pentru kilometrii făcuți pe jos, după ce bravul Polo a obosit, cât și pentru frumusețea acestei pagini.

Polo, încă viguros nu știa că va fi părăsit.


Sau mai degrabă noi ne-am simțit părăsiți când ne-am trezit cu casa în spate.


Vântul în luptă cu Soarele. Nu mai are rost să spun cine a câștigat. Termometrul a înghețat.


Padis, poiana Vărășoaia.


Cuțu, administratorul poienii.


Home sweet home!


Pregătind o supă caldă, în bucătărie.


Am fost și la plimbare, nu doar am mâncat și dormit.


Ne-am luptat cu troienele prin pădure iar apoi cu întunericul si marcajele.


Dar până la urmă am văzut Bihorul de sus. De pe Piatra Boghii.